Bjørnstjerne Bjørnson
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol face parte din seria Literatură |
||
Istoria literaturii | ||
Antichitate - Evul Mediu |
||
Specii literare | ||
BD - Basm - Literatură pentru copii |
||
Genuri literare | ||
Genul epic - Genul liric |
||
Vezi şi | ||
Literatură română | ||
Scriitori - Cărţi |
||
Literatură străină | ||
americană - arabă |
||
Meta | ||
Proiectul literatură |
||
editează |
Björnstjerne Martinus Björnson ( n. 8 decembrie 1832 - d. 26 aprilie, 1910, Paris) a fost poet, prozator, dramaturg, ziarist şi om politic norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1903, supranumit Victo Hugo al Norvegiei, cel mai de seamă reprezentant al literaturii scandinave moderne, după Ibsen.
Cuprins |
[modifică] Motivaţia Juriului Nobel
"ca recunoaştere a marii, nobilei şi variatei sale activităţi literare, distingându-se întru totul prin prospeţimea inspiraţiei şi prin minunata puritate a sufletului"
[modifică] Biografie
S-a născut în localitatea Kvikna din ţinutul Osterdalen. Tatăl său era pastor luteran de ţară, iar mama era fiica lui Richard Nordraak, compozitor autor, în 1864, al muzicii imnului naţional norvegian pe versurile din 1856 ale lui Björnson. Studiază dreptul la Cristiania. În anul 1857 a fost director al teatrului din Bergen, iar în 1859 a condus ziarul "Aftenbladet" din Cristinia. Între anii 1865 - 1868 a fost director al Teatrului naţional din Cristinia şi a editat în 1866 revista "Norsk Folksblat". Se dovedeşte a fi un mare gazetar şi un luptator tenace pentru emanciparea teatrului norvegian de sub tutela daneză (vreme de patru secole, până la 1814, Norvegia fusese provincie daneză). Scriitor patriot, preocupat de viaţa şi destinul poporului său, Björnson s-a vrut un martor şi un implicat al istoriei din partea omului simplu şi sărac, un moralist optimist a cărui deviză literară este conţinută în această frază: "există două feluri de cărţi: cele care sporesc în om dragostea de viaţă şi dorinţa de a făptui binele şi cele care nu fac acest lucru; primele sunt bune, celelalte sunt rele oricât de splendide şi geniale ar fi în detaliile lor".
[modifică] Bibliografie
- Synnöve Solbakken, 1857 - nuvelă din viaţa ţăranilor
- Zwischen den Schlachten, 1857
- Arne, 1858 - nuvelă
- En glad gut (Flăcăul vesel), 1860, nuvelă
- Sigurd Slembe (Sigurd cel Rău), 1862 - trilogie dramatică, o capodoperă a teatrului istoric
- Denygifte (Tinerii căsătoriţi), 1865, prima comedie modernă norvegiană
- Fiskerjenten (Fata pescarului), 1868 - roman
- Difte of Sange (Poezii şi cântece), 1868 - versuri
- Sigurd Jorsalfar (Sigurd cruciatul), 1872 - dramă istorică
- Der Brautmarsch, 1872
- Ein Fallissement, 1875
- Der König, 1877
- Leonarda, 1879
- Stöv (Praf), 1882 - povestire
- Over Evne (Peste puterile noastre), 1883 - prima parte; 1895, partea a doua, dramă socială
- Nar den ny vin blomstar (Când mustul fierbe), 1909, ultima operă, piesă socială
[modifică] Legături externe
Predecesor: Theodor Mommsen |
Premiul Nobel pentru literatură 1903 |
Succesor: Frédéric Mistral, José Echegaray |