Charles Darwin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
| Născut | 12 februarie 1809 Mount House, Shrewsbury, Shropshire, Anglia |
|---|---|
| Decedat | 19 aprilie 1882 |
| Rezidenţă | Anglia |
| Naţionalitate | Englez |
| Domeniu | naturalist |
| Alma Mater | Universitatea Edinburgh Christ's College, Universitatea Cambridge |
| Cunoscut pentru | Originea speciilor |
| Soţie | Emma Wedgwood 29 ianuarie 1839 |
| Copii | William Erasmus Darwin Anne Elizabeth Darwin Mary Eleanor Darwin Henrietta Emma "Etty" Darwin George Howard Darwin Elizabeth "Bessy" Darwin Francis Darwin Leonard Darwin Horace Darwin Charles Waring Darwin |
| Religie | Biserica Angliei, deşi provenea dintr-o familie unitariană, Agnostic după 1851. |
Charles Darwin (n. 12 februarie 1809, Shrewsbury - d. 19 aprilie 1882) este cel mai celebru naturalist britanic, fondatorul teoriei evoluţioniste, propunând selecţia naturală ca mecanism de explicare a apariţiei speciilor. El şi-a publicat propunerea în anul 1859, în cartea "Originea speciilor", cea mai faimoasă dintre scrierile sale. Multe dintre observaţiile şi datele pe care se bazează ipoteza sa, provin din timpul călătoriei pe mare, cu nava "Beagle".
Cuprins |
[modifică] Date biografice
Charles Darwin s-a născut în localitatea Shrewsbury, Anglia pe 12 februarie 1809. Tatăl său, Robert, era un medic din înalta societate, iar mama sa, Sussannah, era fiica lui Josiah Wedgwood, fondatorul celei mai cunoscute fabrici de porţelan din Anglia. Bunicul lui Charles, Erasmus Darwin, medic şi filosof, este cunoscut pentru teoriile referitoare la moştenirea şi diferenţierea speciilor; într-un fel ele au anticipat descoperirile nepotului. O altă persoană din familia lui Charles Darwin, care s-a afirmat în lumea ştiinţei, a fost Francis Galton, creatorul eugeniei.
[modifică] Şcoala în localitatea natală
Şcoala o începe în Shrewsbury în anul 1817, pe când avea 8 ani. Aici învaţă mai slab decât sora sa, Caterina, însă avea alte preocupări cum ar fi realizarea unor colecţii de scoici, minerale, monede, sigilii poştale. Din anul 1818, Charles a urmat şcoala particulară a lui Samuel Butler (teolog), tot în Shrewsbury, unde a invăţat timp de 7 ani. La şcola d-lui Butler învăţătura nu a mers bine. Explicaţia acestui fapt constă în aceea că la această şcoală se învăţau limbile antice, metoda fiind memorarea operelor greceşti şi latine şi a unor date din istoria geografiei. Anii petrecuţi în şcola d-lui Butler şi-i va aminti toată viaţa, scriind la bătrâneţe în autobiografie următoarele cuvinte: "Nimic n-ar fi putut fi mai dăunător pentru dezvoltarea inteligenţei mele decât şcoala d-lui Butler". Pasiunea sa iniţială de colecţionar se amplifică. Continuă să adune minerale. Concomitent începe să colecţioneze insecte. Întocmirea în colecţii a micilor vieţuitoare nu era doar o activitate mecanică. Îl interesau şi denumirile animalelor colecţionate. Astfel la o vârstă foarte fragedă de numai 10 ani, ajunsese să cunoască bine fauna împrejurimilor. Se preocupă de observarea vieţii păsărilor după ce citeşte o carte de ornitologie şi îl interesează chimia, participând la experienţele efectuate de fratele său mai mare, Erasmus. Continuă să fie pasionat de natură şi devine un vânător pasionat la vârsta de 15 ani, când primeşte de la un unchi o puşcă de vânătoare. Charles Darwin işi aminteşte despre tatăl său ca find "cel mai înţelept dintre oameni". De asemenea, Darwin îl considera ca fiind unul dintre cei mai buni cunoscători ai sufletului omenesc. Cu toate acestea este greu de înţeles cum Robert Darwin nu a putut să întrevadă înclinaţiile înnăscute ale fiului său spre natură şi nu spre activităţile ce se desfăşurau în şcola vremii. Nemulţumirea tatălui său creştea şi până la urmă acesta îl retrage de la şcoală şi îl apostrofă sunându-i: "În afară de vânătoare, câini şi prinderea şobolanilor, nu te interesează nimic în viaţă; ai să fii o ruşine pentru familie şi pentru tine însuţi". Cam aşa şi-a petrecut Darwin copilăria în oraşul natal, între obligaţiile şcolare, care nu îl atrăgeau deloc şi pasiunea pentru natură pe care nu o va părăsi întrega viaţă.
[modifică] Anii petrecuţi la Edinburg
În octombrie 1825, la presiunile tatălui, înceape studiile la Facultatea de Medicină din Edinburg, în Scoţia împreună cu fratele său Erasmus. Din cauza faptului că la acea vreme operaţiile erau efectuate fără anestezie, Charles a înţeles că medicina nu era chemarea lui. De altfel, în repetate rânduri, el se declară dezgustat de orele de disecţie pe cadavre. Tatăl său a fost de acord cu transferul la Facultatea de Teologie, la Christ College din Cambridge. Această schimbare nu a fost pe placul lui Charles. Pe el îl interesa doar botanica şi geologia, şi acestea nu aveau nimic în comun cu teologia. Necesitatea concentrării asupra acestor domenii s-a materializat prin trecerea sa la Plinian Natural History Society (1826), unde a început studiile de botanică. Reverendul John S. Henslow, profesor de botanică, l-a îndrumat până în anul 1831, când a dobândit diploma. În acelaşi an, Robert Fitzroy, cunoscut naturalist, făcea pregătiri pentru o expediţie ştiinţifică care trebuia să ajungă în Ţara de Foc, Chile, Peru şi Insulele Galapagos. Henslow l-a recomandat pe Charles Darwin, ca fiind un tânăr botanist, cu aptitudini de colecţionare şi clasificare excepţionale. În acest mod, Charles a plecat în expediţie pe 27 decembrie 1831, la bordul navei Beagle, voiaj în timpul căruia avea să înceapă formularea teoriei evoluţioniste. Călătoria a durat 5 ani, timp în care Charles Darwin a adunat probe de plante şi animale de pe insulele vizitate. Cercetarea ştiinţifică amănunţită pe care a efectuat-o asupra speciilor de animale şi a fosilelor a constituit punctul de reper în scrierea unor cărţi, precum "Originea speciilor" sau "Declinul omului". Expediţia a avut un impact puternic pentru Chearls, atât pe plan ştiinţific, cât şi pentru sănătatea sa. Febra pe care a avut-o în Argentina în anul 1833, presupusa maladie Chaga de care s-a îmbolnăvit în America de Sud, cât şi răul de mare de care suferea, au dus la agravări ale sănătăţii în următorii ani. Darwin s-a împrietenit cu cel mai mare geolog al epocii sale, Chales Lyell, creatorul teoriei despre procesul treptat de dezvoltare al Pământului. În urma discuţiilor cu acesta, Darwin a ajuns la concluzia că speciile au suferit o dezvoltare asemănătoare cu evoluţia în timp a Pământului. Reverendul Henslow a prezentat o parte din fosilele şi jurnalele lui Charles unor naturalişti celebrii din acele timpuri, astfel ca, la data ancorării vasului Beagle în Anglia, Charles devenise celebru în cercurile ştiinţifice britanice. O dată cu revenirea în Anglia, pe data de 2 octombrie 1836, Darwin a început să-şi formuleze teoria, pe care a considerat-o ca fiind singura viabilă. Coform acestei teorii, speciile evoluează, adică sunt supuse unor transformări treptate, de la formele simple la cele mai avansate, deci strămoşii tuturor formelor vii de astazi au fost organisme monocelulare. Nu a îndrăznit să publice aceste concluzii timp îndelungat.Probabil, şi-a dat seama de efectele acestei teorii; evoluţia subminează "Cartea Creaţiei", ceea ce putea genera punerea sub semnul întrebării a existenţei lui Dumnezeu.
În anul 1839, Charles se căsătoreşte cu verişoara sa, Emma Wedgwood, şi se stabileşte în Down House din comitetul Kent. În anul 1858, primeşte o scrisoare din partea naturalistului Alfred Russel Wallace. Observaţiile pe care acesta le formulează, călătorind prin America de Nord, referitoare la ereditate şi transformarea proprietăţilor printre specii, îl fac pe Darwin să grăbească finalizarea teoriei evoluţiei. Câteva luni mai târziu, atât Alfred Wallace, cât şi Chales Darwin se prezintă la Linnean Society pentru atestarea teoriei evoluţiei.Acest consiliu decide asupra întâietătii formulării teoriei şi astfel, Charles Darwin este considerat părintele evolutiei. În anul 1859 este tipărită cartea "Originea speciilor". Conform aşteptărilor sale, cartea a generat controverse fără precedent. Darwin a fost criticat şi acuzat de lipsa credinţei în Dumnezeu. Totuşi, numeroşi oameni de ştiinţă i-au acordat sprijinul lui Darwin şi teoriei acestuia despre evoluţia speciilor şi selecţia naturală. Charles a dovedit că numai trăsăturile ereditare decid asupra schimbărilor speciilor şi că cele mai puternice gene sunt transmise urmaşilor. Darwin a argumentat prin faptul că lupta pentru supravieţuire are loc nu numai între specii, dar şi în interiorul acestora, iar acest lucru asigură transmiterea urmaşilor a celor mai bune trăsături. Acest fenomen a fost intitulat "the survival of the fittest", adică "supravieţuirea celui mai bun". Totuşi, lipsa anumitor noţiuni de genetică din zilele noastre, precum "cromozom", legile lui Mendel şi teoria ereditară a lui Morgan, l-au împiedicat pe Darwin să explice toate aspectele teoriei sale. În schimb,a reuşit să explice, de ce, după opinia sa, omul provine din maimuţă, teorie care nici până azi nu a fost acceptată de creaţionişti şi de conservatorii religioşi. Charles Darwin a murit pe 19 aprilie 1882; iar, ca dovadă a recunoaşterii operelor sale ştiinţifice, a fost înmormântat în Westminster Abbey, lângă Isaac Newton.
[modifică] Opera
- 1859 Originea speciilor
- 1860 Originea speciilor, Ediţia a II-a
- 1861 Originea speciilor, Ediţia a III-a
- 1862 Polenizarea la orhidee
- 1865 Plante agăţătoare
- 1866 Originea speciilor, Ediţia a IV-a
- 1868 Variabilitatea plantelor şi animalelor în stare domestică
- 1869 Originea speciilor, Ediţia a V-a
- 1871 Originea omului şi selecţia sexuală
- 1872 Originea speciilor, Ediţia a VI-a
-
- Expresia emoţiilor la om şi animale
-
- Variabilitatea plantelor şi animalelor în stare domestică Ediţia a II-a
- 1876 Autobiografia
-
- Polenizarea încrucişată şi autopolenizarea în regnul vegetal
- 1877 Flori de diferite forme la plantele aceloraşi specii
-
- Polenizarea orhideelor, Ediţia a II-a
- 1878 Polenizarea încrucişată şi autopolenizarea în regnul vegetal, Ediţia a II-a
- 1880 Încrucisările la plante
[modifică] Bibliografie
- Botnariuc N., Din istoria biologiei generale Editura Ştiinţifică – Bucureşti 1961
[modifică] Legături externe
|
Subiecte de bază în biologie evoluţionistă |
|---|
| Procese ale evoluţie: adaptare - dovadă - macroevoluţie - microevoluţie |
| Mecanisme: selecţie - mutaţie |
| Moduri: anageneză - catageneză - cladogeneză |
| Istorie: Istoria gândirii evoluţioniste - Charles Darwin - Originea speciilor - sinteză evoluţionară modernă |
| Subteme: Genetica populaţiei - Genetică ecologică - evoluţie umană - evoluţie moleculară - filogenetică - sistematică |
| Listă de subiecte legate de biologia evoluţionistă | Cronologia evoluţiei | Cronologia evoluţiei umane |
