Clasificare a filmelor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Filmul ca produs final al artei şi industriei cinematografice se poate clasifica după criterii diferite.
Cuprins |
[modifică] Genuri de film
Pentru a grupa operele cinemnatografice asemănătoare ca metode de exprimare, formă, stil şi tematică, filmele sunt:
- Film de ficţiune ( sau jucat, sau artistic).
- Film documentar.
- Film de animaţie
- Film de reportaj
[modifică] În funcţie de specificul difuzării
- Filme de sală.
Sunt filme destinate proiecţiei cinematografice pentru ceace numim "marele ecran". Producerea lor constituie un proces laborios, cu teme care să cuprindă exterioare de mare anvergură, cu planuri îndepartate bine dinstincte, peisaje, etc. Trebuie evidenţiat faptul că ele sunt făcute deseori pentru sistem de ecran lat.
- Filme de televiziune.
Sunt filme concepute pentru a fi prezentate pe "micul ecran". Particularităţile reproducerii pe ecranul TV, impune un limbaj cinematografic specific: simplitatea compoziţiei cadrului şi planurilor medii, iluminarea cu un contrast mai scăzut. Aceste filme sunt de obicei seriale de un anumit timp, prezentate periodic şi aceasta impune o producţie mai rapidă impunând folosirea a mai multor camere de filmare. De asemeni se folosesc decoruri cu caracter permanent sau uşor ansamblabile. Nu se folosesc planuri îndepărtate, mergându-se pe planuri apropiate, chiar pe detaliu de faţă. Exemplu tip este serialul TV american "Tânăr şi neliniştit" sau chiar cel românesc " Secretele Mariei".
[modifică] În funcţie de caracteristici tehnice de prezentare
- Film normal
Este producţia de film unde redarea sunetului se face pe un singur canal. Spectatorul înregistrează sunetul venit dintr-un singur loc, locul unde este aşezat difuzorul, uneori nu neapărat din locul unde se află ecranul de proiecţie. Pentru ameliorarea acestui efect negativ se recomandă folosirea ecranelor transonore, iar în spatele lor să fie aşezate liniar cât mai multe difuzoare.
- Film stereofonic
Este producţia de film realizată prin procedee speciale de înregistrare a sunetului pe mai multe piste în vederea redării efectului de stereofonic.
- Film stereoscopic
Este producţia de film realizată prin procedee speciale atât de filmare cât şi de proiecţie, care să asigure redarea în proiecţie a celei de-a treia dimensiuni a obiectelor ( senzaţia de volum - vederea binoculară ).
Pe scurt fiecare ochi va vedea o imagine proprie destinată lui. Vizionarea se face cu nişte ochelari cu sticle polarizate sau stereoprisme, individual pentru fiecare spectator.
Vizionare se mai poate face şi colectiv , când dispozitivul asigură separarea la nivelul tuturor spectatorilor. Complexitatea se transferă ecranului. Se pot folosi ecrane de tipul stereoraster paralel, stereoraster rotativ şi stereoraster lenticular.
In reţeaua din România s-a folosit numai sistemul cu ochelari cu sticle polarizate.
[modifică] În funcţie de metraj
- Film de lung metraj
Sunt filmele care depăşesc lungimea de 1900 m sau 70 minute de proiecţie. În general durata unui film de lung metraj este între 2400 m şi 2900 m la formatul normal de 35 mm, deci unei durate de 1 1/2 la 1 3/4 ore, caracteristică filmelor de ficţiune.
- Film de metraj mediu
Sunt filme cu o lungime între 750 - 2100 m ,cu durată între 30 - 70 minute.Aceste filme pot fi atât de ficţiune, dar mai ales sunt filme documentare.
- Film de scurt metraj
Sunt filme cu o lungime de până la 600 m, cu durată de până la 20 minute. Este metrajul filmelor documentare, de reportaje şi de animaţie
