Lev Landau
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lev Davidovici Landau (în limba rusă: Ле́в Дави́дович Ланда́у) (22 ianuarie 1908 Baku– 1 aprilie 1968) a fost un fizician sovietic, care a adus contribuţii fundamentale în numeroase domenii ale fizicii teoretice. Printre realizările sale se numără co-descoperirea metodei matricii densităţii în mecanica cuantică, descoperirea teoriei mecanicii cuantice a diamagnetismului, a teoriei superfluidităţii, a teoriei tranziţiei fazei de ordinul doi, a teoriei Ginzburg-Landau a superconductivităţii, explicarea amortizării Landau în fizica plasmei,a polului Landau în electrodinamica cuantică şi teoria celor doi componenţi ai neutrinilor. A primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru lucrările sale în domeniul superfluidităţii în 1962.
De la o vârstă fragedă i-a fost recunoscută calitatea de copil minune în matematică, deşi, mai târziu, omul de ştiinţă sovietic îşi aducea aminte că în tinereţe nu strălucea la analiză matematică. La 14 ani, (după o întârziere de un an, petrecut, la cererea părinţilor săi, la Şcoala Medie Economică din Baku), el a fost admis la Universitatea din Baku în 1922, unde a studiat simultan două specializări: fizico-matematica şi chimia. În 1924 s-a transferat la Universitatea din Leningrad, facultatea de fizică, unde şi-a susţinut doctoratul în 1927.
În plus faţa de realizările teoretice, Landau a fost fondatorul principal al marii tradiţii a fizicii teoretice în Uniunea Sovietică, deseori numită "şcoala Landau ". Între 1929 - 1931 a lucrat în străinătate, în Germania, Elveţia, Anglia şi în special în Danemarca, sub conducerea lui Niels Bohr.
Între 1932 - 1937 a fost şeful Departamentului Teoretic al Institutului fizico-tehnic din Harkov (Ucraina). A fost şeful Departamentului Teoretic al Institutului de probleme fizice din Moscova din 1937 până în 1962 când, în urma unui accident rutier, a suferit leziuni care nu s-au vindecat tot restul vieţii. Printre studenţii săi s-au numărat Alexei Abrikosov, Evgeni Lifşiţ, Lev Gorkov şi Isaak Halatnikov.
Dacă în tinereţe a fost un comunist fervent, cu trecerea anilor a devenit mult mai reticent faţă de ideologia oficială din URSS, deziluzionat de aplicaţiile militare la care a fost nevoit să conlucreze (este considerat unul dintre părinţii bombei nucleare sovietice), dar şi de cele câteva luni petrecute în Gulag în anul 1938, ca presupus şef al unei organizaţii antistaliniste.
A murit în 1968 în Moscova şi este înmormântat în cimitirul Novodevici.
[modifică] Cărţi despre Landau
- Dorozynski, Alexander (1965). The Man They Wouldn't Let Die. (După accidentul lui Landau din 1962, comunitatea fizicienilor din preajma lui şi-au eforturile în încercarea de a-i salva viaţa. Au reuşit să-i prelungească viaţa până în 1968.)
- Landau-Drobantseva, Kora (1999). Profesorul Landau: Cum am trăit noi (în limba rusă).
[modifică] Vezi şi:
- Teoria turbulenţei Landau-Hopf
[modifică] Legături externe
Categorii: Naşteri în 1908 | Decese în 1968 | Fizicieni care au contribuit la teoria relativităţii generale | Laureaţi ai Premiului Nobel pentru Fizică | Laureaţi evrei ai Premiului Nobel | Fizicieni sovietici | Fizicieni evrei | Fizicieni ruşi | Oameni de ştiinţă evrei | Absolvenţi ai Universităţii de Stat din Sankt Peterburg
