Mihai Eminescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani, d. 15 iunie 1889, Bucureşti) este cel mai cunoscut poet din literatura română.

[modifică] Viaţa şi activitatea literară

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şaptelea dintre cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei, şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti.

Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).

Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care face două clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca „privatist” în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.

1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul elevii scot o broşură, Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti, în care apare şi poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată de M. Eminoviciu. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aş avea. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat şi de poet şi, mai târziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.

Din 1866 până în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi – Blaj – Sibiu – Giurgiu – Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formaţia lui Mihai Pascaly şi, la recomandarea acestuia, sufleor şi copist la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte pe I. L. Caragiale. Continuă să publice în Familia; scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman (Geniu pustiu), rămase în manuscris; face traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice, de H. Th. Rötscher).

Între 1869 şi 1872 este student la Viena. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi). Activează în rândul societăţii studenţeşti (printre altele, participă la pregătirea unei serbări şi a unui Congres studenţesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ştefan cel Mare), se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte, la Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri literare; debutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale bolii.

Între 1872 şi 1874 e student „ordinar” la Berlin; Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.

Se reîntoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul Curierul de Iaşi. Continuă să publice în Convorbiri literare. Devine bun prieten cu Ion Creangă, pe care-l determină să scrie şi-l introduce la Junimea. Situaţia lui materială e nesigură; are necazuri în familie (îi muriseră mai mulţi fraţi, îi moare şi mama). E îndrăgostit de Veronica Micle.

În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef (în 1880) la ziarul Timpul. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, care-i ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (seria Scrisorile, Luceafărul, etc.).

În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut de lângă Viena. În decembrie îi apare volumul Poezii, cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu).

Anii dintre 1883 şi 1889 sunt ani de boală, cu reveniri şi recăderi din ce în ce mai dese. Practic, nu scrie nimic sau foarte puţin. Mihai Eminescu se stinge din viaţă la 15 iunie 1889 (ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. Este înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de elevi de la Şcoala normală de institutori din Bucureşti.

În Viaţa lui Mihai Eminescu (1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionante cuvinte despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.

[modifică] Cronologie

• 15 ianuarie 1850 - Se naşte în Botoşani, Mihail (Mihai cum i se zicea în familie), poetul, al şaptelea copil în familia Eminovici.
• 1858-1859 - Copilul Mihai a urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuţi, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi.
• 1859-1860 - A urmat clasa a IV-a, fiind clasificat al 5-lea între 82 de elevi.
• 1860-1861 - Este înscris la Ober-Gymnasium, liceu german din Cernăuţi. Elevul Eminovici Mihai promovează clasa I, fiind clasificat al 11-lea în primul semestru şi al 23-lea în cel de-al doilea semestru.
• 1861-1862 - Urmează clasa a II-a. Îl are profesor pe I.G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedră, culegător din creaţie populară şi autor de studii de ţinută academică. Îl califică, în ambele semestre, cu note maxime la română. Obţine insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) şi la Johann Haiduk, pe ambele semestre (la matematică). Mai târziu va mărturisi că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare.
• 1862-1863 - Repetă clasa
  • 16 aprilie - Părăseşte definitiv cursurile, deşi avea o situaţie bună la învăţătură. Are note foarte bune la toate materiile. I.G. Sbiera îi dă la română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de vacanţa Paştelui la Ipoteşti, nu s-a mai întors la şcoală.
• 1864 - Elevul Eminovici Mihai solicită Ministerului Învăţământului din Bucureşti o subvenţie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. Este refuzat, „nefiind nici un loc vacant de bursier“.
  • 21 martie - Prin adresa nr. 9816 către gimnaziul din Botoşani, i se promite că va fi primit „negreşit la ocaziune de vacanţă, după ce, însă, va îndeplini condiţiunile concursului“.
  • Elevul Eminovici pleacă la Cernăuţi unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentaţii.
  • 5 octombrie - Eminovici intră ca practicant la Tribunalul din Botoşani, apoi, peste puţin timp, este copist la comitetul permanent judeţean.
• 1865, 5 martie - Eminovici demisionează, cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Şerban.
  • 11 martie tânărul M. G. Eminovici solicită paşaport pentru trecere în Bucovina. În toamnă se află în gazdă la profesorul său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Situaţia lui şcolară era de „privatist“. Cunoştea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom.
• 1866, 12/24 ianuarie - Moare Aron Pumnul. Cu această împrejurare şapte gimnazişti tipăresc o broşură cu Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu. A doua din aceste poezii este semnată: M. Eminoviciu, privatist.
  • 25 februarie/9 martie - Revista Familia din Pesta îi publică poezia De-aş avea. Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat însă numele din Eminovici în Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat şi pentru totdeauna.
  • 15/27 mai - I se publică poezia O călărire în zori.
  • iunie - Părăseşte Bucovina şi se stabileste la Blaj cu intenţia mărturisită de a-şi reîncepe studiile.
  • 16/29 iulie - Revista Familia îi publică poezia Din străinătate.
  • 14/26 august - Apare poezia La Bucovina, în revista Familia.
  • 27 - 28 august - Participă la adunarea anuală a ASTREI, la Alba Iulia.
  • În toamnă, părăseşte Blajul şi merge la Sibiu, unde este prezentat lui N. Desusianu. De aici trece munţii şi ajunge la Bucureşti.
  • 11/23 septembrie - Apare poezia Speranţa, în revista Familia.
  • 16/28 octombrie - Apare poezia Misterele nopţii, în revista Familia.
  • octombrie - noiembrie - În cinci numere consecutive aceeaşi revistă îi publică nuvela Lanţul de aur, tradusă după Onkel Adam, scriitor suedez.
• 1867 - Intră în trupa lui Iorgu Caragiale, unde are rolul de sufleur şi de copist. Cu această trupă face turnee la Brăila, Galaţi, Giurgiu, Ploieşti.
  • 2/14 aprilie - Apare poezia Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie în revista Familia.
  • 18/30 iunie Apare poezia La Heliade.
• 1868 - Este angajat ca sufleur în trupa lui Mihai Pascaly, care concentrase mai multe forţe teatrale: Matei Millo, Fanny Tardini-Vladicescu şi actori din trupa lui Iorgu Caragiale. În timpul verii, aceasta trupă a jucat la Braşov, Sibiu, Lugoj, Timişoara, Arad şi alte oraşe bănăţene. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu şi a obţinut de la Eminescu poeziile La o artistă şi Amorul unei marmure, publicate apoi în Familia din 18/30 august şi 19 septembrie/1 octombrie. Văzând aceste poezii în Familia, căminarul Gheorghe Eminovici şi a lui Iosif Vulcan ştiri asupra soartei fiului său, rătăcitor în lume. Stabilit în Bucureşti, Eminescu face cunoştintă cu I. L. Caragiale. Pascaly, fiind mulţumit de Eminescu, îl angajează ca sufleur a doua oară şi copist al Teatrului National.
  • 29 septembrie - Eminescu semnează contractul legal în această calitate. Obţine de la Pascaly o cameră de locuit, în schimb, însă, se obligă să traducă pentru marele actor Arta reprezentării dramatice - Dezvoltată ştiinţific şi în legătura ei organică de profesorul dr. Enric Theodor Rotscher (după ediţia a II-a). Traducerea, neterminată, scrisă pe mai multe sute de pagini, se află printre manuscrisele rămase. Acum începe şi proiectul său de roman Geniu pustiu.
• 1869, 31 ianuarie/12 februarie - Revista Familia continuă să-i publice poezii - Junii corupţi.
  • 1 aprilie - Înfiinţează împreunã cu alţi tineri cercul literar Orientul, care avea ca scop, între altele, strângerea basmelor, poeziilor populare şi a documentelor privitoare la istoria şi literatura patriei.
  • 29 iunie - Se fixează comisiile de membri ale Orientului, care urmau să viziteze diferitele provincii. Eminescu era repartizat pentru Moldova. În vară se întâlneşte întâmplător în Cişmigiu cu fratele său Iorgu, ofiţer, care-l sfătui să reia legăturile cu familia. Poetul refuză hotărât. Cu ocazia morţii fostului domnitor al Munteniei, Barbu Dimitrie Ştirbey, publică într-o foaie volantă poezia cunoscută sub titlul La moartea principelui Ştirbey. În vară, pleacă cu trupa Pascaly în turneu la Iaşi şi Cernăuţi.
  • 11 aprilie - Apare în Familia poezia Amicului F. I..
  • Cu ocazia ultimului turneu, Eminescu se împacă cu familia, iar tatăl său îi promite o subvenţie regulată spre a urma cursuri universitare la Viena, unde se aflau mai toţi colegii lui de la Cernăuţi.
  • 2 octombrie, Eminescu se înscrie la Facultatea de Filozofie ca student extraordinar, ca simplu auditor deci, lipsindu-i bacalaureatul. Aici face cunoştintă cu Ioan Slavici şi cu alţi studenţi români din Transilvania şi din Bucovina. Reia legăturile cu vechii colegi de la Cernăuti şi de la Blaj. Se înscrie în cele două societăţi studenţeşti existente, care apoi se contopesc într-una singură - România junã. Scrisorile şi telegramele către părinţi pentru trimiterea banilor de întreţinere se înteţesc.

• 1870 - Împreună cu o delegaţie de studenţi, Eminescu îl vizitează de Anul Nou pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza, la Dobling. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. Dupa aceasta, Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872, când urmează două semestre consecutive. În schimb, setea lui de lectură era nepotolită. Frecventa, cu mult interes, biblioteca Universităţii. Îl preocupau si unele probleme cu care avea să iasă în publicistică.
  • 7/19 şi 9/21 ianuarie - Publică în Albina din Pesta articolul O scriere critică, în care ia apărarea lui Aron Pumnul împotriva unei broşuri a lui D. Petrino din Cernăuţi.
  • Trece la situaţia politică a românilor şi a altor nationalităţi conlocuitoare din Austro-Ungaria publicând, sub pseudonimul Varro, în Federaţiunea din Pesta, trei articole, strâns legate între ele, pentru care a fost citat de procurorul public din Pesta:
    • Să facem un congres (5/17 aprilie)
    • În unire e tăria (10/22 aprilie)
    • Echilibrul (22 aprilie/4 mai şi 29 aprilie/11 mai)
• martie - Alături de N. Teclu, preşedinte, Eminescu, în calitate de secretar, semnează un apel pentru strângerea de fonduri în vederea serbării de la Putna.
• 15 aprilie - Publică în Convorbiri literare din Iaşi poezia Venere şi Madonă.
• 17 iunie - Îi scria lui Iacob Negruzzi, redactorul Convorbirilor literare, lămurindu-i ideea fundamentalã din Epigonii.
• 15 august - Publică Convorbiri literare din Iaşi poezia Epigonu.
• 4/16 septembrie - Îi scrie lui Iacob Negruzzi rugându-l sa publice în Convorbiri literare notiţa ce-i trimite, asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Ştefan cel Mare la Putna. Tot atunci trimite povestea Făt-Frumos din lacrimã, care se tipăreşte în Convorbiri literare, în numerele de la 1 si 15 noiembrie.
• Sosit incognito la Viena, Iacob Negruzzi îi comunicã lui Eminescu impresia puternicã provocatã de poet în sânul societatii Junimea din Iaşi, prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iaşi.

• 1871 - Dintre numeroasele proiecte literare, în acest an probabil ia o formã iniţială Proletarul, sub impresia lecturilor poetului despre evenimentele Comunei din Paris. Poemul va fi continuat şi desăvârşit în anii următori. Lucrează la poemul Panorama deşertăciunilor.
  • februarie - În câteva scrisori , îl pune pe Negruzzi la curent cu proiectele sale literare şi i-l recomanda călduros pe I. Slavici.
  • 1 martie - Apare în Convorbiri literare poezia Mortua est, trimisă lui Negruzzi în scrisori.
  • 8 aprilie - România junã ţine şedinţă de unificare a conducerii, alegând primul său comitet, cu I. Slavici, preşedinte şi Eminescu, bibliotecar.
  • 15 iunie - Apar în Convorbiri literare poeziile Înger de pază şi Noaptea ...
  • 1 august - În şedinţa de la Cernăuţi, s-au desăvârşit pregătirile pentru serbarea de la Putna, fixată pentru 15/27 august. Cu această ocazie Eminescu revede locurile copilăriei şi ale adolescenţei sale. Se opreşte chiar pe la Botoşani şi Ipoteşti.
  • 3/15 august - În ziarul Românul Eminescu publică împreunã cu Pamfil Dan, membru în comitetul serbării, o scrisoare în care explică semnificaţia întâlnirii tineretului român în jurul mormântului lui Ştefan cel Mare.
  • 6 august - I se adresează din Ipoteşti lui Titu Maiorescu, dându-i oarecare relaţii privitoare la organizarea serbării. Printre tinerii de talent, participanţi activi la serbare, s-au remarcat pictorul Epaminonda Bucevski şi compozitorul Ciprian Porumbescu.
  • toamna - Din cauza unor curente contradictorii în sânul societăţii România junã, Eminescu demisionează împreună cu Slavici din comitetul de conducere. Amândoi sunt acuzaţi că sunt ataşaţi ideilor Junimii din Iaşi. În studiul său despre Direcţia nouă, Titu Maiorescu evidenţiază meritele de poet, „poet în toată puterea cuvântului“, ale lui Eminescu, citându-l imediat după Alecsandri. Studiul se tipăreşte cu începere din acest an în Convorbiri literare.
  • 16 decembrie - Într-o scrisoare către Şerban, care se află în ţară, îi scrie necăjit că duce o mare lipsă de bani, având datorii penru chirie, apoi „la birt, la cafenea, în fine, pretutindenea“. Din această cauză intenţionează să se mute la altă universitate, în provincie.

• 1872 - Anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle, la Viena.
  • 10 februarie - Într-o scrisoare către părinţi, se plânge că a fost bolnav, din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea, agravată şi de ştirile triste primite de acasă.
  • 18 martie - Ajunge să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii şi a lipsurilor de tot felul.
  • 8 aprilie- Solicită bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. Se plânge şi de lipsa unui pardesiu. În aceste împrejurări părăseşte Viena şi vine în ţară.
  • 1 septembrie participă la o şedinţă a Junimii din Iaşi, unde citeşte fragmente din Panorama deşertăciunilor, Egipetul şi începutul Evului de mijloc, apoi nuvela Sărmanul Dionis. Prezenţa în ţară a poetului este confirmată şi de o scrisoare pe care Eminescu o trimite din Botoşani, în august, lui Titu Maiorescu, în care intervenea în favoarea lui Toma Micheru, pentru un concert al acestuia.
  • 7 septembrie - Eminescu citeşte în şedinţa Junimii două poezii: Înger şi Demon şi Floare albastră.
  • 1 octombrie - Poezia Egipetul apare în Convorbiri literare.
  • 1 decembrie - Se tipăreşte Sărmanul Dionis.
  • 18 decembrie - Se înscrie la Universitatea din Berlin, ajuns aici cu ajutorul unei subvenţii lunare de 10 galbeni, din partea Junimii. De data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student ordinar, pe baza unui certificat de absolvire de la gimnaziul din Botoşani. Cursurile la care se înscrisese, sau pe care şi le notase să le urmeze, erau foarte variate: din domeniul filozofiei, istoriei, economiei şi dreptului.

• 1873 - Prelucrează folclor: începe primele versiuni la Călin şi Luceafărul. Pentru a-şi putea asigura o existenţă modestă este nevoit să accepte curând un post la consulatul român de la Berlin, aflat sub conducerea lui Theodor Rosetti, mai târziu al lui N. Kretulescu. Tensiunea dintre tată şi fiu l-a determinat pe poet să ceară exmatricularea şi eliberarea unui certificat doveditor că până la data de 14 iulie a urmat două semestre.
  • 1 ianuarie - Se retipăreşte Sărmanul Dionis.
  • 1 aprilie - Apar poeziile Înger şi demon şi Floare albastră în Convorbiri literare.
  • 26 iulie - I se eliberează certificatul dorit. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la Berlin, prin mărirea salariului.
  • 8 decembrie - Se reînscrie la Universitate pentru semestrul de iarnă. N-a trecut nici un examen.

• 1874 - 17/29 ianuarie - 7 mai - Are loc o bogată corespondenţă între Maiorescu şi Eminescu, în care i se propunea poetului să-şi obţină de urgenţă doctoratul în filozofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iaşi. Ministrul Învăţământului îi trimite la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. În timpul verii i se dă sarcina de a cerceta oficial, pentru statul român, documentele din Koenigsberg. Toamna o petrece în tovărăşia lui Slavici, găzduit la Samson Bodnărescu. Poetul începe să sufere de o aprindere a încheieturii piciorului. Tot în acest an, colaborează la Lexiconul lui Brockhaus.
  • 1 septembrie - Este numit în postul de director al Bibliotecii Centrale din Iaşi. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă, Eminescu predă acum lecţii de logică la Institutul academic în locul lui Xenopol.
  • 19 septembrie - Printr-o scrisoare adresată secretarului ageţiei diplomatice din Berlin, motivează de ce a abandonat această sarcină şi de ce a luat drumul către ţară.
  • 7 octombrie - Maiorescu ia cunoştinţă prin Al. Lambrior că Eminescu nu poate pleca aşa curând în străinătate ca să facă doctoratul, fiind oprit de oarecare întâmplări grave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia.
  • 10 octombrie - Şerban, fratele poetului, care dăduse semne de o alienaţie mintală se internează în spital prin intervenţia agenţiei române din Berlin.
  • noiembrie - Se întoarce la Berlin pentru examene.
  • 1 noiembrie - Publică în Convorbiri literare un articol asupra lui Constantin Bălăcescu, reproducându-i multe poezii.
  • 8 noiembrie - Promite că va veni într-o joi la serata literară de la Veronica Micle, spre a citi o poezie cu subiect luat din folclor.
  • 28 noiembrie - Agenţia din Berlin anunţă moartea lui Şerban.
  • 1 decembrie - Apare poezia Împărat şi proletar în Convorbirile literare.

• 1875 - În prima parte a anului pune ordine în bibliotecă şi propune îmbogăţirea ei cu manuscrise şi cărţi vechi româneşti. Tot în acest an începe traducerea din nemţeşte a unei gramatici paleoslave. Îl introduce pe I. Creangă în societatea Junimea. Rămas fără slujbă, Eminescu primeşte postul de corector şi redactor al părţii neoficiale la ziarul local Curierul de laşi, unde numeroase rubrici redactate de el sunt publicate fără semnătură. Frecventează cu regularitate şedintele Junimii. De multe ori îl vizitează pe Creangă în bojdeuca sa. Face un drum la Bucureşti, unde, prin Maiorescu, se împrieteneşte cu Mite Kremnitz, Veronica Micle rămâne, însă, idolul său.
  • 1 februarie - Publică în Convorbiri literare poezia Făt-Frumos din tei.
  • 6 martie - Într-un raport adresat lui Maiorescu, ministrul Învăţământului, înaintează o listă bogată de tipărituri şi manuscrise vechi pentru achiziţionare.
  • 14 martie - În cadrul prelegerilor publice ale Junimii rosteşte conferinţa pe care o tipăreşte în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influenţa austriacă asupra românilor din principate.
  • 26 mai - Înaintează Ministerului un raport elogios asupra unei cărţi didactice alcătuită de I. Creangă şi alţii.
  • 3 iunie - Schimbându-se guvernul, Eminescu este pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. 1013.
  • 15 iunie - Primeşte scrisoarea lui Maiorescu prin care i se propune funcţia de revizor şcolar pentru districtele Iaşi şi Vaslui.
  • 22 iunie - Prin raportul său către Ministerul Învăţământului, D. Petrino cere ca Eminescu, fost bibliotecar, să fie urmărit pentru obiecte şi cărţi „sustrase“. Ministerul înaintează raportul Parchetului din Iaşi.
  • 1 iulie - Este invitat să-şi ia în primire noul post de revizor.
  • 2 iulie - Predă biblioteca lui D. Petrino, autorul broşurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. Tot în această vreme este înlocuit şi la şcoala din cauza grevei declarate de elevii unor clase.
  • 9 iulie - Apare în Curierul de Iaşi, fără semnătură, schiţa La aniversara.
  • 6 august - Apare în acelaşi ziar nuvela Cezara, retipărită şi în numerele din 11, 13, 15 şi 18 august.
  • 10 august - Înaintează Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferinţelor cu învăţătorii din judeţul Iaşi. Remarcă pe institutorul Ion Creangă de la Şcoala nr. 2 din Păcurari, Iaşi.
  • 15 august - Se stinge din viată la Ipoteşti, Raluca Eminovici.
  • 1 septembrie - Apar în Convorbiri literare poeziile Melancolie, Crăiasa din poveşti, Lacul şi Dorinţa.
  • 5 septembrie - Trimite un raport cu propuneri de reorganizare a şcolilor din judeţul Vaslui.
  • 1 noiembrie - Apare în Convorbiri literare poezia Călin.
  • 1 decembrie - Apare în Convorbiri literare poezia Strigoii.
  • 17 decembrie - Judecătorul de instrucţie în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. Petrino declară că „nu este loc de urmare“.

• 1877 - Continuă activitatea ziaristică la Curierul de Iaşi. Publică cronici teatrale în legătură cu spectacolele la care asistă. Vizitează în dese rânduri casa bătrânului Micle şi participă la şedinţele Junimii. Anul se scurge fără ca poetul să fi publicat măcar un vers. Eminescu însă nu avea bani nici pentru o fotografie cerută de Negruzzi la Iaşi spre a-i pune chipul în tabloul cu portretele junimiştilor.
  • 12 august - În formă polemică, ia apărarea manualului de logică al lui Maiorescu, sub titlul Observaţii critice, în Curierul de Iaşi.
  • 20 septembrie - Îi comunică lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur.
  • 12 octombrie - Precizeaza, către acelaşi, că Iaşii i-au devenit „nesuferiţi“.
  • octombrie - Fiind invitat să intre în redacţia ziarului Timpul, Eminescu părăseşte Iaşii în a doua jumătate a lunii şi vine la Bucureşti, unde se dedică gazetăriei.

• 1878 - Prestează o activitate ziaristică intensă. Abia dacă participă la şedinţele săptămânale de la Maiorescu şi de la Mite Kremnitz. Venirea lui Rossi în Bucureşti îi ocupă serile.
  • 28 ianuarie - Sub titlul Reprezentaţiile Rossi publică în Timpul o scurtă cronică teatrală.
  • 1 martie - Se publică în Convorbiri literare poeziile Povestea codrului, Povestea teiului, Singurătate şi Departe sunt de tine, trimise la numeroase insistenţe din partea lui Negruzzi.
  • 16 aprilie - Publică în Timpul un foileton, Paştele, care îl impresionează pe Caragiale atât încât peste cincisprezece ani avea să-l reproducă în Moftul român (1893).
  • 26 mai - Citeşte acasă la Maiorescu poezii, prezent fiind şi Alecsandri, sărbătoritul de la Montpellier pentru ginta latină.
  • iulie - Sfătuit de medic, îşi ia concediu de la ziar şi pleacă la Floreşti, Dolj, la moşia lui Nicolae Mandrea. Aici traduce, din însărcinarea Ministerului Cultelor şi Învăţăturilor Publice, tomul întâi al scrierii Fragmente din istoria românilor de Eudoxiu Hurnuzaki, apărută de curând în nemţeşte.

• 1879 - Creşte pasiunea pentru Mite Kremnitz, căreia îi predă lecţii de limba română şi-i oferă în manuscris poezia Atât de fragedă. Faptul îl alarmează pe Maiorescu, după cum reiese dintr-o însemnare a criticului din ziua de 1 iunie: „Grea epocă Eminescu“. Se afundă din ce în ce mai mult în munca de gazetar. În redacţie are un rol preponderent, dar obositor. Satisface cererile repetate ale lui Negruzzi şi-i trimite la Iaşi poezii care se publică în Convorbiri literare:
  • 1 februarie - Pajul Cupidon..., O, rămâi, Pe aceeaşi ulicioară...
  • 1 septembrie - De câte ori, iubito..., Rugăciunea unui dac şi Atât de fragedă...
  • 1 octombrie - Afară-i toamnă, Sunt ani la mijloc, Când însuşi glasul, Freamăt de codru, Revedere, Despărţire şi Foaia veştedă.
  • 6 august - Moare Ştefan Micle. Văduva lui Micle vine la Bucuresti şi-l roagă să intervină pentru urgentarea pensiei sale. Împreună fac planuri de căsătorie nerealizabile.

• 1880 - Într-o scrisoare către Henrieta, sora sa, se plânge că are mult de lucru şi că-i bolnav trupeşte, dar mai mult sufleteşte. Din partea familiei primeşte numai imputări, în special adresate de tatăl său. N-are nici timp, nici dispoziţie să-l felicite măcar pe Matei, care-i trimisese invitaţie de nuntă. Nu publica decât o poezie. Negruzzi îi scrie imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. Renunţă la căsătoria proiectată cu Veronica Micle. Mite Kremnitz afirmă că inima poetului s-a aprins de o nouă flacără. Maiorescu precizează că e vorba de o doamnă Poenaru-Lecca, care-l inspiră, probabil în poeziile pe care nu le publică, dar le citeşte la întâlnirile literare săptămânale.
  • 1 aprilie - Apare în Convorbiri literare poezia O, mamă...

• 1881 - Absorbit de activitatea ziaristică, găseşte totuşi timp şi revizuieşte nuvela Cezara, a cărei ultimă formă o încredinţează lui Maiorescu, între filele unei broşuri care conţinea balada lui Schiller, Mânuşa, tradusă în treisprezece limbi; în româneşte de Eminescu. Tot în acest an lucrează la desăvârşirea Luceafărului şi la diversele forme din Mai am un singur dor.
  • 1 februarie - Se publică Scrisoarea I în Convorbiri literare.
  • 18 martie - Îi scrie tatălui său bolnav, cerându-i iertare că nu poate veni să-l vadă. „Negustoria de gogoşi şi de braşoave” îl ţine strâns de „dugheană”. Se plânge că-i e „acru sufletul de cerneală şi de condei„. Totodatã îi scrie şi lui Negruzzi, spunând că nu găseşte un minut liber spre a răspunde la scrisorile primite. Îl anunţă însă că prin Maiorescu i-a trimis Scrisoarea III, pe care a citit-o de mai multe ori la Junimea bucureşteană.
  • 28 martie - Seara, Maiorescu o citeşte în sânul Junimii, la Iaşi.
  • 1 aprilie - Se publică Scrisoarea II în Convorbiri literare.
  • 1 mai - Se tipăreşte Scrisoarea III.
  • 1 septembrie - Se încheie ciclul Scrisorilor cu publicarea în Convorbiri literare a poeziei Scrisoarea IV.

• 1882 - Nu publică nici o poezie în tot timpul anului. În schimb citeşte în mai multe rânduri „Luceafărul” în şedinţele Junimii de la Maiorescu. Mite Kremnitz i-l traduce în nemţeşte. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu.
  • 1 ianuarie - La gazetă, Eminescu este flancat de un director şi un comitet redacţional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. Reorganizarea redacţiei însă e inoperantă, fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu.
  • 13 septembrie - În absenţa poetului, probabil, se citesc „iarăşi vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu.
  • 8 octombrie - Citeşte şi corectează „Luceafărul” împreună cu Maiorescu, pe care îl prezintă şlefuit la Junimea.

• 1883 - ianuarie - Eminescu este internat pentru o vreme în spital. În lipsa lui se citeşte la Maiorescu, în două rânduri, „Luceafărul” în limba germană.
  • 23 martie - La şedinţa Junimii, Maiorescu semnalizează prezenţa lui Iosif Vulcan. Probabil cu această împrejurare, Eminescu i-a cedat textul următoarelor poezii care au apărut în Familia în cursul lunilor următoare. Pentru aceste poezii Eminescu a primit un mic onorar, singurul cu care a fost rãsplătit în toată activitatea sa literară.
    • 24 aprilie - S-a dus amorul...
    • 15 mai - Când amintirile...
    • 5 iunie - Adio
    • 17 iulie - Ce e amorul?
    • 28 august - Pe lângă plopii fără soţ...
    • 13 noiembrie - Şi dacă...
  • aprilie - Luceafărul, în româneşte, vede lumina tiparului în Almanahul societăţii studenţeşti România jună din Viena.
  • 4 iunie - Timpul anunţă plecarea la Iaşi a lui Eminescu, pentru a asista în calitate de corespondent al ziarului la serbarea dezvelirii statuii lui Ştefan cel Mare. Îşi regăseşte vechii prieteni, I. Creanga şi Miron Pompiliu. Cu aceastã ocazie citeşte junimiştilor din Iaşi, strânşi în casa lui Iacob Negruzzi, poezia Doină.
  • 23 iunie - La Bucureşti, pe o căldură înăbuşitoare, Eminescu dă semne de alienaţie mintală.
  • 28 iunie - Boala izbucneşte din plin. În aceeasi zi este internat în sanatoriul doctorului Şuţu.
  • 1 iulie - Se tipăreşte în Convorbiri literare poezia Doină.
  • august - Convorbiri literare reproduce poezia Luceafărul din Almanahul de la Viena.
  • 12 august - Maiorescu este vizitat de Gheorghe Eminovici şi de fratele poetului (locotenentul), care cer relaţii asupra bolnavului.
  • 14 octombrie - Alecsandri citeşte la Ateneul Român piesa Fântâna Blanduziei. Fondurile strânse din vânzarea biletelor, în valoare de 2,000 lei, sunt adăugate contribuţiei amicilor pentru plecarea lui Eminescu.
  • 20 octombrie - Eminescu este trimis la Viena şi internat în sanatoriul de la Ober-Dobling, fiind însoţit pe drum de Chibici.
  • 21 decembrie - Apare la Socec volumul cu poeziile lui Eminescu, având o scurtã prefaţă semnată de Titu Maiorescu, şi portretul autorului. Volumul cuprinde şi 26 de poezii inedite.

• 1884 - Convorbirile literare din ianuarie şi februarie îi publică douăzeci şi una din cele douăzeci şi şase de poezii, publicate ca inedite în volumul de la Socec.
  • 1 ianuarie - Eminescu este vizitat de Maiorescu şi de vărul acestuia, C. Popazu, din Viena, care aveau sarcina să-l vadă cât mai des pe poet la sanatoriu.
  • 8 ianuarie - Se stinge din viaţă, la Ipoteşti, Gheorghe Eminovici, tatăl poetului
  • 12 ianuarie - Eminescu scrie lui Chibici şi-şi exprimă dorinţa de a veni în ţară.
  • 4 februarie - Îi scrie lui Maiorescu, exprimându-i aceeaşi dorinţă. Doctorul Obersteiner propune la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia.
  • 12 februarie - Apare poezia Din noaptea... în Familia, ultima din grupul celor date lui Iosif Vulcan în primăvara anului precedent.
  • 26 februarie - Eminescu părăseşte sanatoriul.

[modifică] Legături externe

• Biografie
• Texte, Biografie, Recenzii şi Poezii de Mihai Eminescu
• Dilema, nr. 265 din 1998, număr care a stîrnit foarte multe controverse
• Eminescu a fost victimă politică - interviu cu Nicolae Georgescu (eminescolog), în Jurnalul Naţional
• Mihai Eminescu între atac la persoană şi asasinare