Pieter Bruegel cel Bătrân
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pieter Bruegel cel Bătrân (n. ca. 1525, Kempen - d. 18 septembrie 1569, Bruxelles), cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea. Graţie originalităţii şi unicităţii operei sale, ocupă un loc excepţional în istoria picturii. Artistul renunţă la tradiţiile şi tiparele Renaşterii, dar profită la maximum de experienţele predecesorilor săi flamanzi şi italieni pentru a-şi dezvolta propriul stil.
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi Opera
Pieter Bruegel cel Bătrân s-a născut cândva între anii 1525 şi 1530 în regiunea Kempen, în apropierea graniţei de astăzi dintre Olanda şi Belgia. A plecat de tânăr la Antwerpen, pe atunci cel mai important port din această parte a Europei. Îşi face ucenicia la Pieter Coecke van Aalst, pictorul curţii lui Carol Quintul. Tânărul Bruegel acumulează totodată solide cunoştinţe umaniste, îi citeşte pe autorii antici, dar şi pe Erasmus din Rotterdam şi pe François Rabelais. În anul 1551 este acceptat ca maestru în "Breasla Sfântului Luca". Lucrează împreună cu pictorii Hieronymus Cock şi Peeter Balten şi participă la activitatea celebrei "Camere a retoricienilor" din Antwerpen, un fel de club al scriitorilor care avea relaţii cu breasla locală a pictorilor.
[modifică] Călătoria în Italia
În anul 1552 Bruegel porneşte într-o călătorie în Italia, care avea să dureze doi ani. Vizitează Roma şi Napoli, realizând un mare număr de desene, care vor stârni admiraţia prietenilor artistului. Întors la Antwerpen, îşi mută preocupările în cu totul altă direcţie: începe să studieze obiceiurile locale, frecventează cârciumile flamande şi ia parte la petreceri populare. Lumea ţăranilor, cel mai puţin atinsă de convenţiile impuse de comportament şi etichetă, devine pentru Bruegel sursa principală de inspiraţie. Adesea, îmbrăcat în straie ţărăneşti, dându-se drept o rudă sau sătean, ia parte la petrecerile lumii satului, unde observă atent şi face nenumărate schiţe.
"Tinerele fete stau aici în compania flăcăilor... Niciun argument raţional, nicio decizie solidă nu ar putea ţine piept acelui ritm, acelei muzici, acelor glasuri tandre de femei. La semnalul capelmaistrului dansul se sfârşeşte, însă numai atunci cînd dansatoarea primeşte un sărut" (Erasmus din Rotterdam).
În anul 1557 execută pentru atelierul lui Hieronymus Cock o serie de desene consacrate celor şapte păcate capitale, care obţin un mare succes. Editorul comandă imediat o nouă serie dedicată celor şapte virtuţi. Dar artistul doreşte să facă şi dovada talentului său de pictor. Începe realizarea unor proiecte mai mari, precum "Proverbele flamande" (1559) şi "Jocurile de copii" (1560).
[modifică] Plecarea la Bruxelles
Din cauza tulburărilor politice care cutremură Olanda acelor vremuri, Bruegel se mută în anul 1563 la Bruxelles, unde are loc căsătoria cu Marieke Coecke. Primul fiu, Pieter, cel ce va deveni pictorul Pieter Bruegel cel Tânăr, vede lumina zilei în anul 1564. Din acel moment, Bruegel începe să creeze cea mai mare parte a operei sale, cele mai importante tablouri fiind realizate în răstimp de mai puţin de şase ani.
Pictorul moare la Bruxelles pe 18 septembrie 1569. Deoarece Inchiziţia teroriza întreaga Flandră, artistul, aflat pe patul de moarte, arde câteva dintre cele mai compromiţătoare pânze, pentru a-şi proteja familia. Va fi înmormântat în naosul din dreapta al bisericii Notre-Dame de la Chapelle din Bruxelles.
Arta lui Bruegel este atemporală şi în acelaşi timp inseparabil legată de epoca sa, perioadă de înflorire a culturii umaniste şi de mari transformări religioase, politice şi intelectuale, în care se răspândesc cu repeziciune ideile reformatoare. Călătoria în Italia a avut o importanţă decisivă pentru dezvoltarea lui Bruegel ca pictor. Influenţele artei italiene erau, de altfel, evidente în pictura flamandă din acea vreme. Bruegel realizează însă o cotitură fundamntală: arta, care pentru creatorii renascentişti reprezenta o reflectare a celor mai de preţ calităţi omeneşti, se transformă - în cazul lui - într-un instrument de descriere a vieţii de fiecare zi, de creare a unor imagini - satirice, sarcastice şi în acelaşi timp frumoase - care oglindesc obiceiurile epocei.
[modifică] "Dinastia Bruegel"
Pieter Bruegel cel Bătrân a fost iniţiatorul unei adevărate dinastii de pictori. Pieter Bruegel cel Tânăr (1564-1638), fiul său cel mai mare, lucrează la Antwerpen începând din anul 1585; este un copiator talentat al tatălui său. Fratele lui, Jan Bruegel (1568-1625), pictează la început flori, dar după o călătorie întreprinsă în Italia devine un peisagist original, cu o sugestivă paletă cromatică. Şi fiul lui Jan, Jan Bruegel cel Tânăr (1601-1678), va deveni la rândul lui pictor, la fel ca şi cei doi fii ai acestuia, Abraham şi Jan Baptista.
