Republica Sovietică Socialistă Letonă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Republica Sovietică Socialistă Letonă Latvijas Padomju Sociālistiskā Republika |
|||||
|
|||||
| Deviza de stat: în limba letonă: Visu zemju proletārieši, savienojieties! Proletari din toate ţările, uniţi-vă! |
|||||
 |
|||||
| Capitala | Riga | ||||
| Limba oficială | Limba letonă şi limba rusă. | ||||
| Preşedintele Sovietului Suprem | Anatolijs Gorbunovs (în momentul proclamării independenţei) | ||||
| Constituită În cadrul URSS: - din - până |
21 iulie 1940 5 august 194 21 august 1991 |
||||
| Suprafaţa - Totală - Apă (%) |
Pe locul al 12-lea în cadrul URSS 64.589 km² 1,5% |
||||
| Populaţia - Totală (1989) - Densitatea |
Pe locul al 13-lea în cadrul URSS 2.666.567 41,3/km² |
||||
| Moneda | Rubla (rublis) | ||||
| Ora locală | UTC + 3 | ||||
| Imnul naţional | Imnul RSS Letone | ||||
| Notă: Conform constituţiei, toate limbile erau egale. Totuşi, limba rusă era considerată limba de comunicare interetnică, astfel limba letonă era pusă intr-o situaţie dezavantajoasă.. | |||||
Republica Sovietică Socialistă Letonă (în limba lituaniană:Latvijas PSR) a fost numele dat pe 21 iulie 1940 statului marionetă creat în perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial pe teritoriul ţării independente până în acel moment dat, Republica Letonia, după ce aceasta a fost ocupată de Armata Roşie împreună cu celelalte republici baltice pe 17 iunie, în conformitate cu acordurile secrete ale Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat pe 23 august 1939. RSS Lituaniană a fost anexată în mod oficial de URSS pe 5 august 1940, când a devenit în mod nominal a 15-a "republică" constituentă a Uniunii Sovietice. În 1941, Letonia a fost cucerită de Germania Nazistă ca urmare a declanşarii Operaţiunii Barbarossa, pentru ca, în 1944-1945 să fie recucerită de URSS.
Statele Unite, Regatul Unit şi alte câteva state occidentale au considerat ilegală anexarea Letoniei. Legăturile diplomatice cu reprezentanţii fostei Republici independente Letonia au fost menţinute, iar RSS Letonă nu a fost recunoscută niciodată de jure, Letonia nefiind recunoscută ca parte constituentă a URSS-ului.
În afară de pierderile umane şi materiale suferite în timpul războiului, mii de cetăţeni ai ţarii au fost executaţi şi numeroşi alţii au fost deportaţi în lagăre de muncă în perioada stalinistă. Stăpânirea sovietică a încetinit creşterea economică letonă în comparaţie cu ritmurile ţărilor democratice din vecinătate (Suedia, Danemarcă, etc.) În comparaţie cu alte republici unionale totuşi, economia ţării a fost mult mai bine dezvoltată, în zilele noastre Letonia având una dintre cele mai puternice economii postsovietice.
În Letonia Sovietică au fost create sau dezvoltate numeroase capacităţi industriale – ale industriei de automobile (R.A.F), electrotehnică (V.E.F), alimentară, conducte pentru transportul ţiţeiului către portul Ventspils, ş.a. – toate prin investiţii comandate de la Moscova. Deficitul de forţă de muncă a fost eliminat prin colonizarea a numeroşi cetăţeni sovietici din restul republicilor unionale, în special din RSFS Rusă.
RSS Letone şi celorlalte republici baltice li s-a acordat o mai mare autonomie la sfârşitul deceniului al nouălea al secolului trecut. În 1988, steagul Letoniei independente a reînceput să fie folosit fără restricţii, pentru ca, din 1990, acesta să fie arborat din nou în mod oficial. Frontul Populat Leton şi-a prezentat proprii candidaţi pentru alegerile pentru Sovietul Suprem din martie 1990, câştigând două treimi dintre locurile adunării legislative. Pe 4 mai, Sovietul Suprem şi-a făcut publice intenţiile de a proclama independenţa totală a ţării faţă de URSS, după o perioadă de negocieri cu guvernul unional. La această dată, RSS Letonă a fost redenumită Republica Letonia. Puterea centrală moscovită a continuat să considere Letonia ca parte constituentă a URSS-ului în 1990-1991. În ianuarie 1991, forţele militare şi politice sovietice au încercat să răstoarne autorităţile legitime letone, ocupând clădiri oficiale din Riga şi constituind "Commitetul Salvării Naţionale", care a încercat să uzurpe funcţiile guvernamentale. În perioada de "tranziţie", Moscova a menţinut numeroase reprezentanţe ale puterii centrale în republică. În ciuda încercărilor autorităţilor unionale, 73% din populaţia ţării şi-au exprimat pe 3 martie 1991 sprijinul pentru independenţa ţării, în cadrul unui referendum ale cărui rezultate nu au avut putere de lege. După cum arată cifrele prezenţei la vot şi rezultatele finale, chiar şi o parte a minorităţii ruse din republică a votat pentru independenţă.
Republica Letonia a declarat încheiată "perioada de tranziţie" şi şi-a proclamat independenţa totală pe 21 august 1991, imediat după eşecul tentativei de lovitură de stat a comuniştilor conservatori de la Moscova. Letonia, Lituania şi Estonia au încetat de fapt să fie parte a URSS-ului cu patru luni mai înainte ca statul unional să se destrame pe 25 decembrie 1991. În zilele noastre, Republica Letonia se consideră urmaşa de drept a statului suveran existent între 1918-1940 şi nu acceptă nicio legătură legală cu fosta RSS Letonă, care a fost ocupată şi anexată de Uniunea Sovietică între 1940-1941 şi 1944-1991.
| Republicile Uniunii Sovietice |  |
| RSS Armenească | RSS Azerbaidjană | RSS Belarusă | RSS Estonă | RSS Georgiană | RSS Kazahă | RSS Kirghiză | RSS Letonă | RSS Lituaniană | RSS Moldovenească | RSFS Rusă | RSS Ucrainiană | RSS Uzbekă | RSS Tadjikă | RSS Turkmenă
|
|
