Împăratul Wu din dinastia Han
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Împăratul Wu din dinastia Han (156 î.Hr.-29 martie 87 î.Hr.), a fost unul din cei mai importanţi împăraţi ai Chinei şi al şaptelea din dinastia Han. La naştere a purtat numele de Liu Che, şi a urcat pe tron în 141 î.Hr., având avut o domnie lungă de 54 de ani. A preluat tronul de la tatăl său Han Jingdi care prin înnăbuşirea revoltei "Celor şapte State" (154 î.Hr.) a reuşit centralizarea puterii statului. În timpul domniei sale confucianismul a fost sprijinit puternic, fiind ridicat la rangul de filozofie oficială a statului, devenind obligatorie în administraţie. Prin această măsură s-a combătut alchimia taoistică, două curente filozofice ce s-au combătut vehement. În aceeaşi perioadă apare Budismul, dar care devine o religie oficială numai în anul 65 î.Hr. în timpul domniei lui Han Mingdi.
În timpul domniei lui Wu, au fost purtate numeroase războaie, imperiul extinzându-se până la Tarim şi Valea Ferghana (102 î.Hr.-101 î.Hr.), Coreea (108 î.Hr.) iar în sudul Chinei expansiunea a culminat cu cuerirea Cantonului (111 î.Hr.), până la graniţa cu Vietnam. Succesele din aceste războaie in special din sudul Chinei au contribuit la consolidarea statului chinez şi creşterea populaţiei. Această extindere teritorială a dus la înlesnirea contactelor comerciale ca de exemplu cu Iranul şi alcătuirea unei vederi geografice mai largi.
Politica lui externă s-a concentrat mai ales asupra apărării contra triburilor nomade Xiongnu sau denumiţi şi Hsiung-nu care efectuau invazii asiatice iar prin intermediul trimisului său Zhang Qians a obţinut o alianţă cu tribul Yuezhi. De asemenea s-a acordat o mare importanţă a creşterii cailor, element important pentru dezvoltarea cavaleriei, acţiune ce îşi arată roadele în 119 î.Hr., prin înfrângerea suferită de Xiongnu.
Politica externă a lui Wudi a costat foarte mult, ceeace a dus la creşterea impozitelor. Ramura principală a economiei a fost extragerea fierului şi sării care a devenit la fel monopol de stat. Sărăcirea păturilor sociale inferioare, precum şi luptele interne pentru putere a urmaşilor săi a contribuit mai târziu la apusul acestei dinastii.
