Şacal
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Şacalul este un mamifer carnivor sălbatic din familia Canidae, asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă şi cu botul ascuţit, care trăieşte în nordul Africii, în sudul Asiei şi în sudul Europei şi se hrăneşte cu animale mici şi cu hoituri. Numele ştiinţific este Canis aureus moreoticus, Geoffroy, 1835.
În România, şacalul este o apariţie destul de rară. El a venit la noi din sud, trecând din India în Iran, de aici în Turcia şi din Turcia în Europa.
A fost semnalat în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea.
Este intermediar între lup şi vulpe, având forma generală asemănătoare cu a vulpii, dar blana cu aceeaşi structură cu a lupului, fiind numit de aceea şi "lup auriu".
Lungimea corpului este de 70-1-5 cm, fără a socoti coada (20-25 cm). La greabăn ajunge până la 50 cm înălţime. Greutatea maximă este între 12-15 kg.
Este, ca toate canidele, un animal potenţial omnivor, dar care preferă alimentaţia carnivoră. Se hrăneşte cu insecte, păsări, şoareci şi alte rozătoare, dar şi cu porumb, struguri etc. De asemenea este şi necrofag. Activitatea sa este preponderent nocturnă.
Împerecherea se face, ca şi la celelalte canide, în februarie-martie, gestaţia durând tot 62-63 zile. Cei 4-8 pui sunt lipsiţi de vedere 2 săptămâni, iar după trei luni de la fătare sunt înţărcaţi.
Bârlogul de şacal nu este foarte adânc, dar este aşezat de obicei în locuri singuratice, în văgăuni cu mărăcinişuri şi alte locuri greu accesibile.
Termenul de şacal provine din francezul chacal.
 |
Acest articol despre biologie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
