Trei Culori: Albastru
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Albastru este titlul românesc al filmului francez din 1993, Trois Couleurs: Bleu. Scris, produs şi regizat de renumitul regizor polonez Krzysztof Kieślowski, Albastru este primul film din trilogia Trei Culori, care are la bază idealurile revoluţionare franceze; este urmat de Alb şi Roşu.
Cuprins |
[modifică] Distribuţia
- Juliette Binoche: "Julie Vignon-de Courcy"
- Benoît Régent: "Olivier Benoit"
- Charlotte Very: "Lucille"
- Emmanuelle Riva: "Madame Vignon" (mama lui Julie)
- Florence Pernel: "Sandrine"
[modifică] Premii
- Festivalul de Film de la Veneţia, 1993: Cel mai bun film; Juliette Binoche, Cea mai bună actriţă; Cea mai bună imagine: Sławomir Idziak
- Premiile Cesar, 1993: Cea mai bună actriţă: Juliette Binoche; Cel mai bun sunet; Cel mai bun montaj
- Premiile Goya: Cel mai bun film european
[modifică] Sinopsis
Albastru este un studiu psihologic complex al libertăţii sentimentale. Acţiunea se desfăşoară la Paris, unde Julie, soţia celebrului compozitor Patrice de Courcy, trebuie să facă faţă morţii soţului şi fiicei în urma unui accident de maşină din care ea însăşi supravieţuieşte. Aflată în convalescenţă la spital, Julie încearcă să se sinucidă. De-a lungul întregului film, Julie se dedică suicidului mintal, disociindu-se de toate amintirile şi îndepărtându-se de foştii prieteni. Ea distruge notele ultimelor lucrări neterminate ale soţului, destinate sărbătoriri naşterii Uniunii Europene. Deşi doreşte să se adâncească în nimicnicie, viaţa la Paris o forţează pe Julie să se confrunte cu anumite elemente ale trecutului său pe care nu ar vrea să şi le amintească. Se îndrăgosteşte de Olivier Benoit, ajutorul soţului răposat. Descoperă că soţul avea o aventură şi că amanta, Sandrine, este însărcinată. La finalul filmului rămâne întrebarea: Va termina Julie muzica ce i-a aparţinut ei înşişi, probabil, încă de la început?
[modifică] Analiză
Din punct de vedere vizual, regizorul foloseşte diverse tehnici pentru a reprezenta ideea pierderii şi conflictul intern al lui Julie. În timp ce Julie priveşte funeraliile soţului şi fiicei sale de pe patul spitalului, umbra degetului său mângâie micul sicriu de pe ecran. Ieşită din spital, ea începe să înoate singură într-o piscină întunecată, iar de fiecare dată când este copleşită de durere, se grăbeşte să se înoate, împingându-se până la limită, încercând să alunge cu forţa amintirile. Cheia înţelegerii filmului este semnificaţia culorii, despre care Kieślowski a spus că în contextul modern nu tratează libertatea într-o manieră socială sau politică, ci însăşi libertatea vieţii.
Asemenea celorlalte filme din trilogie, Albastru face dese aluzii vizuale la titlul său: pe lângă filtrele albastre şi iluminatul albastru, multe obiecte mici, subtile sunt albastre. Lumina albastră, reprezentând trecutul lui Julie, se strecoară în jurul ei în câteva momente, însoţită fiind de tema muzicală obsedantă în jurul căreia gravitează filmul. Există şi câteva referiri la celelalte culori din trilogie. Într-una din scene, copii îmbrăcaţi în costume de baie albe cu plutitoare roşii sar în piscina albastră, în timp ce în alta, Julie intră din greşeală într-o sală de judecată unde personajul principal din Alb îşi pledează nevinovăţia.
Numeroşi critici consideră filmul drept una dintre marile opere cinematografice ale tuturor timpurilor.
[modifică] Legături externe
- en Albastru la The Internet Movie Database
- en Albastru la Rotten Tomatoes
- en Recenzie în profunzime a filmului la Alternative Film Guide
