Columbia Britanică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Columbia-Britanică (engl. British Columbia sau BC) este cea mai vestică provincie a Canadei, fiind a şasea (sau a şaptea dacă includem teritoriile) care s-a alăturat (la 20 iulie 1871) Confederaţiei canadiene.
Columbia-Britanică se desfăşoară în lungul coastei pacifice canadiene.
Regiunile limitrofe sunt: Alaska (la nord-vest), Yukon şi Teritoiriile de Nord-Vest (la nord), Alberta (la est), şi Statele Unite - Washington, Idaho şi Montana (la sud).
Capitala acestei provincii este Victoria (situată în extremitatea sud-estică a insulei Vancouver), iar Vancouver este cel mai mare oraş (situat în sud-vestul continental al provinciei şi nu pe insula omonimă), alte oraşe mai importante fiind: Surrey, Burnaby, Richmond, New Westminster, Nanaimo, Kelowna, Kamloops şi Prince George.
Suprafaţa este de 944 735 km² (locul 5), din care 925 186 km² uscat şi 19 549 km² apă (2,10%). În 2004, populaţia (britano-columbieni) număra 4 168 123 loc. (locul 3), densitatea fiind de 4,34 loc./km² (locul 7)
Provincii: Columbia Britanică • Alberta • Saskatchewan • Manitoba • Ontario • Québec • New Brunswick • Nova Scotia • Prince Edward Island • Newfoundland şi Labrador
Teritorii: Yukon • Teritoriile de Nordvest • Nunavut