Est
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Estul (răsăritul, orientul) este una dintre cele patru direcţii cardinale. Direcţia est-vest este perpendiculară pe direcţia nord-sud, iar estul se află în dreapta unui observator orientat spre nord. Estul este direcţia de la care soarele răsare la echinocţiu, şi reprezintă deci sensul de rotaţie a Pământului în jurul propriei axe. În general, rachetele spaţiale se lansează către est, pentru a profita de energia cinetică pe care o are deja orice corp de pe suprafaţa pământului din cauza rotaţiei acestuia.
Deplasarea permanentă pe suprafaţa pământului in direcţia est descrie un cerc de latitudine constantă.
[modifică] Folosire
De obicei partea din dreapta a hărţilor reprezintă marginea estică a zonei reprezentate. În Evul Mediu estul era aşezat in partea de sus a hărţii, pentru simplul motiv că era locul de unde răsărea soarele şi presupusa direcţie către paradis. Prin convenţie, estul se află la 90 de grade faţă de nord (unghiul faţă de nord al unei direcţii oarecare, luat în sens invers trigonometric, se numeşte azimut).
[modifică] Etimologie
Cuvântul „est” îşi are originea în cuvântul din proto-europeană (vedeţi şi: limbile indo-europene) care desemna dimineaţa, şi se regăseşte şi în limbile franceză (est) şi italiană.
[modifică] Vedeţi şi:
- Blocul estic - bloc politico-militar constituit în jurul Uniunii Sovietice în timpul războiului rece.
- Lumea estică văzută din punct de vedere istoric, politic, militar sau religios.
| Punctele cadinale |  |
|---|---|
| Est/Răsărit | Vest/Apus | Nord/Miazănoapte | Sud/Miazăzi | |
