Fraţii Marx

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol este scris parţial sau integral în limba engleză. Puteţi contribui la Wikipedia prin traducerea lui.

Fraţii Marx a fost o trupă de actori de comedie, care au apărut în vodeviluri, piese de teatru, filme şi programe de televiziune.

Născuţi în New York, Fraţii Marx au fost copii unei familii de evrei imigranţi din Germania.

Cuprins 1 Fraţii Marx 2 Începuturi 3 Hollywood 4 Filmografie

[modifică] Fraţii Marx

Numele adevărate ale celor şase fraţi Marx sunt următoarele:

• Manfred, născut în 1885 şi decedat de mic
• Chico — Leonard, 1887–1961
• Harpo — Adolph (mai apoi Arthur), 1888–1964
• Groucho — Julius Henry, 1890–1977
• Gummo — Milton, 1892–1977
• Zeppo — Herbert, 1901–1979

[modifică] Începuturi

Născuţi într-o familie de artişti, talentul muzical al fraţilor a fost valorificat de timpuriu. Harpo era deosebit de talentat, putând cânta la aproape orice instrument; totuşi marea sa atracţie a fost harpa, de unde i se trage şi numele de scenă. Chico era un pianist excelent, iar Groucho cânta la chitară.

Şi-au început cariera în vodeviluri, unde unchiul lor juca deja roluri. Groucho a debutat în 1905, în principal ca şi cântăreţ. Pe rând au primit roluri Gummo (1907), Harpo (1908), apoi mama şi mătuşa lor Hannah în 1910. Trupa şi-a luat numele de "Cele şase mascote".

Într-o seară, în timpul unei reprezentaţii care avea loc în Nacogdoches, Texas, s-au auzit strigăte de-afară, din cauza unui catâr năbădăios care scăpase prin oraş. Audienţa s-a grăbit să iasă din sală pentru a vedea ce se întâmplă, iar la întoarcere Groucho - înfuriat fiind de întrerupere - a anunţat următoarele cântece: "Nacogdoches is full of roaches" (literar: "Nacogdoches e plin de gândaci") şi "The jackass is the flower of Tex-ass" (literar: "Măgarul este floarea Texasului"). În loc să se înfurie, audienţa a râs copios, eveniment după care familia Marx a început să se gândească la o reorientare către comedie.

Treptat, reprezentaţiile lor au evoluat de la cântece şi puţină comedie la comedie presărată ici-colo cu nişte muzică, precum în scheciul lor "Fun in Hi Skule" ("Distracţie în litcheu"), cu Groucho ca profesor cu accent german şi Harpo, Gummo şi, după 1912, Chico ca elevi. Câţiva ani mai târziu, Gummo a părăsit grupul pentru a lupta în primul război mondial ("Orice e mai bun decât să fiu un actor!"). Zeppo îi va lua locul în ultimii lor ani de vodeviluri, primii paşi pe Broadway şi filmele produse de Paramount care au urmat.

Despre intrarea lui Chico pe scenă se povesteşte că într-o după amiază, în timpul unei reprezentaţii susţinute de fraţii săi, a tot fugit după o balerină care îi căzuse la inimă. Aceasta, speriată, a intrat pe scenă cu Chico după ea. Impasabil, Groucho a scos ceasul, l-a privit şi a spus: "Cinci fix. Punctual ca-ntotdeauna!". Sfârşitul acestei poveşti putea fi tragic pentru Chico, fiindcă balerina era însurată cu un boxeur, dar acesta l-a iertat cu condiţia ca scena din acea seară să se repete în fiecare spectacol. (Harpo instructed a chorus girl to run across the stage in front of Groucho during his act with him chasing to see if Groucho would be thrown off. However to the audience's delight, Groucho merely reacted with an improvised joke of calmly checking his watch and commenting: "First time I ever saw a taxi hail a passenger", and, when Harpo chased the girl back the other direction, "You can always set your watch by the 9:20".)

În timpul primului război mondial sentimentele anti-germane au escaladat, astfel încât, pe de-o parte, familia a încercat să-şi ascundă originea germană (Harpo schimbându-şi numele din Adolph în Arthur), iar pe de altă parte Groucho a încetat să mai joace pe scenă tipologia neamţului.

În această perioadă, cei - acum - Patru Fraţi Marx au început să îşi individualizeze şi să îşi dezvolte personajele pe care le jucau, încadrându-le în stilul lor unic de a face comedie. După amintirile fraţilor, cel care le-a creat personajele (la modul vizual) a fost Al Shean. Groucho a început să poarte mustaţa şi sprâncenele celebre, desenate cu creionul, şi să adopte un mers legănat, Harpo şi-a pus o perucă roşcată şi creaţă, purtând după el un claxon şi nevorbind niciodată, iar Chico a adoptat un accent italian fals. Zeppo şi-a păstrat rolul junelui înamorat şi romantic. Deşi se spune că şi în viaţa de zi cu zi fraţii se purtau la fel (bineînţeles că Harpo vorbea), în particular Zeppo era considerat a fi cel mai amuzant dintre toţi, în ciuda rolurilor sale stricte şi scurte. Fiind cel mai tânăr şi crescând cu reprezentaţiile fraţilor săi înainte, el putea să înlocuiască şi să imite - în cazuri extreme - pe oricare dintre cei trei fraţi mai mari. "Era atât de bun în rolul căpitanului Spaulding [din «Animal Crackers»], încât l-aş fi lăsat să joace la nesfârşit, dacă îmi dădeau voie să stau şi să fumez în public", îşi amintea Groucho.

Numele lor de scenă au fost stabilite de monologhistul Art Fisher, în timpul unei partide de poker desfăşurate în maşină, în principal fiind bazate pe personalităţile fraţilor. Julius Marx a primit numele de Groucho, datorită dispoziţiei sale mereu schimbătoare. Unii biografi au crezut că acest nume vine de la o grouch bag pe care acesta o purta în tinereţe. Totuşi, Groucho a negat acest lucru în capitolul 6 al autobiografiei sale, "Groucho şi cu mine":

Îmi ţineam banii într-o grouch bag. Aceasta era o punguţă pe care actorii obişnuiau s-o poarte legată de gât, pentru a se putea feri ca alţi actori flămânzi să le subtilizeze biştarii. În mod firesc, o să credeţi că numele meu provine de aici. Dar nu este aşa. Grouch bags erau purtate pe piepturile bărbăteşti cu mult înainte de a exista vreun înţepat (groucho).

Arthur a fost poreclit Harpo, pentru că avea obiceiul de a cânta la harpă, iar Leonard a primit numele de Chico (pronunţat "Chick-o"), din cauza afinităţii sale pentru femei ("chicks", puicuţe). În autobiografia sa, "Harpo vorbeşte!" (Limelight Editions, 1985, ISBN 0879100362), Harpo precizează că Milton a devenit Gummo deoarece "he crept about the theater like a gumshoe detective", iar Herbert s-a numit Zeppo pentru abilităţile sale atletice şi pentru că putea să facă tracţiuni la bară precum Zippo Cimpanzeul. Versiunea lui Groucho este aceea că Zeppo a fost denumit după zeppelinele tocmai apărute, iar fiica lui Chico insistă că Zeppo a fost numit după glumele cu Zeke şi Zeb, foarte populare în acea vreme la Chicago.

În anii 20, Fraţii Marx au devenit una dintre cele mai apreciate trupe de teatru din Statele Unite. Cu simţul umorului ascuţit şi deosebit, satirizau înalta societate sau ipocrizia umană. De asemenea, au devenit faimoşi pentru puterea lor de improvizaţie şi datorită scenariilor lor libere.

Datorită managementului lui Chico şi creativităţii lui Groucho, vodevilurile fraţilor au repurtat destule succese pentru a-i propulsa pe aceştia pe scena teatrului Broadway. Prima dată au prezentat un musical, "I'll say she is" (1924 – 1925), urmat de două comedii muzicale: "The Cocoanuts" (1925 – 1926) şi "Animal Crackers" (1928 – 1929). Scenaristul George S. Kaufman a lucrat la ultimele două spectacole şi i-a ajutat pe fraţi să îşi cizeleze personajele.

[modifică] Hollywood

The Marx brothers' stage shows became popular just as Hollywood was making the change to "talkies". The brothers struck a contract with Paramount and embarked on their career in films. Their first two released films (they had previously made – but not released – one short silent film titled Humor Risk) were adaptations of Broadway shows: The Cocoanuts (1929) and Animal Crackers (1930). Both were written by George S. Kaufman and Morrie Ryskind. Following these two feature-length films, they made a short film that was included in Paramount's twentieth anniversary documentary, The House That Shadows Built (1931), in which they adapted a scene from I'll Say She Is. Their third feature-length film, Monkey Business (1931), was their first that was not based on a stage production. Horse Feathers (1932), in which the brothers satirized the American College system and Prohibition, was their most popular film yet, and won them the cover of Time magazine. It included a running gag from their films where Harpo revealed having nearly everything in his coat. At various points in Horse Feathers Harpo pulls out of his coat: a wooden mallet, a fish, a coiled rope, a tie, a poster of a woman in her underwear, a cup of hot coffee, a sword, and a candle burning at both ends.

Their last Paramount film, Duck Soup (1933) – directed by the most highly regarded director they ever worked with, Leo McCarey – is now considered by many their finest: it is the only Marx Brothers film on the American Film Institute's "100 years ... 100 Movies" list. Common wisdom holds that the film failed, but this was actually incorrect. It did not do as well as Horse Feathers, but was the sixth highest-grosser of 1933. The Marx Brothers left Paramount mostly due to disagreements over creative decisions and financial issues.

After Zeppo left the act to become an agent (he remained his brothers' agent for the remainder of their career as the Marx Bros), the three remaining brothers moved to Metro-Goldwyn-Mayer, and, following the suggestion of producer Irving Thalberg, decided to alter their formula. In the rest of their films, their comedy would be interwoven with romantic plots and non-comic musical numbers while the targets of their mischief was largely confined to clear villains. Only their Paramount films represent what is considered their genius in its pure form.

The first film that the brothers shot with Thalberg was A Night at the Opera (1935), a satire on the world of opera music, where the brothers help two young singers in love by throwing a production of Il Trovatore into silly chaos. The film was a great success, and for decades (until critics and fans took a second look at their Paramount films) was generally considered their best work. The film was a huge success, followed two years later by the even bigger hit A Day at the Races (1937), where the brothers caused mayhem at a horse race. However, during shooting in 1936, Thalberg died suddenly, and without him, the brothers didn't have an advocate at MGM.

After a short experience at RKO (Room Service, 1938), the Marx Brothers made three more films before leaving MGM, At the Circus (1939), Go West (1940), and The Big Store (1941). Prior to the release of "The Big Store" the team announced their retirement from the screen, but Chico was in dire financial straits and to help settle his gambling debts, the Marx Brothers made another two films together, A Night in Casablanca (1946) and Love Happy (1949), both of them released by United Artists. Then they worked together, but in different scenes, in The Story of Mankind (1957). This was followed by a television special, The Incredible Jewel Robbery in 1959.

Chico and Harpo went on to make nightclub and casino appearances, sometimes together. Groucho began a career as a radio and television entertainer. From 1947 to the early-1960s he was the host of the humorous quiz show You Bet Your Life. He was also an author; his writings include the autobiographical Groucho and Me (1959) and Memoirs of a Mangy Lover (1964).

Se pare că talk-show-ul din 1957 intitulat Tonight! America After Dark şi avândul-l ca moderator pe Jack Lescoulie, ar fi singura înregistrare publică în care apar toţi cei cinci fraţi.

In 1970, the Four Marx Brothers had a brief reunion of sorts in the animated ABC television special The Mad Mad Mad Comedians, produced by Rankin-Bass animation (of Rudolph the Red-Nosed Reindeer fame). The special featured animated reworkings of various famous comedians' acts, including W.C. Fields, Jack Benny, George Burns, Henny Youngman, The Smothers Brothers, Flip Wilson, Phyllis Diller, Jack E. Leonard, George Jessel, and the Marx Brothers. Most of the comedians provided their own voices for their animated counterparts, except for W.C. Fields, Chico Marx (who had died), and Zeppo Marx (who left show business in 1933). Voice actor Paul Frees filled in for all three. The Marx Brothers' segment was a reworking of a scene from their Broadway play I'll Say She Is, a parody of Napoleon which Groucho considered among the Brothers' funniest routines. The sketch featured animated representations, if not the voices, of all four brothers. Romeo Muller is credited as having written special material for the show, but the script for the classic "Napoleon Scene" was probably supplied by Groucho.

Pe data de 16 ianuarie 1977, Fraţii Marx au primit o stea pe celebrul bulevard de la Hollywood.

[modifică] Filmografie

Filme cu Cei Patru Fraţi Marx:

• Humor Risk (1926), văzut doar în avanpremieră şi niciodată făcut public (se presupune că filmul e pierdut)
• The Cocoanuts (1929), produs de studiourile Paramount
• Animal Crackers (1930), produs de studiourile Paramount
• The House That Shadows Built (1931), produs de studiourile Paramount (scurtmetraj)
• Monkey Business (1931), produs de studiourile Paramount
• Horse Feathers (1932), produs de studiourile Paramount
• Duck Soup (1933), produs de studiourile Paramount

Filme cu Cei Trei Fraţi Marx (fără Zeppo):

• A Night at the Opera (1935), produs de studiourile MGM
• A Day at the Races (1937), produs de studiourile MGM
• Room Service (1938), produs de studiourile RKO
• At the Circus (1939), produs de studiourile MGM
• Go West (1940), produs de studiourile MGM
• The Big Store (1941), produs de studiourile MGM
• A Night in Casablanca (1946), produs de studiourile United Artists
• Love Happy (1949), produs de studiourile United Artists
• The Story of Mankind (1957), produs de studiourile Warner Bros.

Performanţe solo:

• Groucho:
  • Copacabana (1947), produs de studiourile United Artists
  • Double Dynamite (1951), produs de studiourile RKO
  • A Girl in Every Port (1952), produs de studiourile RKO
  • Will Success Spoil Rock Hunter? (1957), produs de studiourile 20th Century Fox (necreditat)
  • The Mikado (1960), pentru televiziune
  • Skidoo (1968), produs de studiourile Paramount.
• Harpo:
  • Too Many Kisses (1925), produs de studiourile Paramount
  • Stage Door Canteen (1943), produs de studiourile United Artists (cameo¹)
• Chico:
  • Papa Romani (1950), episod pilot pentru televiziune
• Zeppo:
  • A Kiss in the Dark (1925), produs de studiourile Paramount (cameo¹)

¹ cameo - termen englezesc ce denumeşte o foarte scurtă apariţie a unui actor proeminent într-un film.