Giovanni Battista Tiepolo
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina". |
Giovanni Battista Tiepolo, cunoscut şi sub numele Giambattista Tiepolo, (n. 5 martie 1696, Veneţia - d. 27 martie 1770, Madrid) a fost un pictor baroc, tatăl pictorilor Giovanni Domenico Tiepolo şi Lorenzo Tiepolo.
Cuprins |
[modifică] Viaţa
Giambattista Tiepolo s-a nascut in Venetia, fiind al saselea copil al unui capitan de marina pe nume Domenico Tipolo si sotia sa Orsetta. In timp ce numele de familie apartinea unei clase nobile, tatal lui Giambattsta n-a pretins o descedenta nobila. Viitorul artis a fost botezat in biserica din oras (S. Pietro di Castello ) sub numele de Giovanni Battista, in onoarea nasului lui, un nobil venetian pe nume Giovanni Battista Dorià. Tatalu lui Giovanni Battista a murit la un an dupa nasterea lui , lasand-o pe Orsetta intr-o situatie proasta din punct de vedere financiar. Giambattista a fost initial elevul lui Greogorio Lazzrini dar in munca lui este influentat foarte tare de contemporanii mai in varsta cum ar fi Sebastiano Ricci si Giovanni Battista Piazzetta. La 19 ani, Tiepolo si-a terminat prima mare diploma, Sacrificiul lui Isaac (acum in Academie) . A parasit studioul Lazzarini in 1717si a fost acceptat in asociatia pictorilor “Fraglia”. In 1719, Tiepolo s-a casatorit cu Maria Cecilia Guardi, sora unor doi pictori venetieni contemporani Francesco si Giovanni Antonio Guardi. Impreuna cu sotia sa, Tiepolo a avut 9 copii. Patru fice si trei fii au supravietuit copilariei. Doi dintre fii, Domenico si Lorenzo, au pictat cu el in calitate de asistenti si au realizat o faima independenta. Al treila sau fiu a devenit preot.
[modifică] Opera
[modifică] Perioada timpurie
Un nobil din orasul Friulan, din UDINE, Dionisie Delfino, l-a insarciant pe tanarul Tiepolo cu decorarea in fresca al capelei si palatului. (1726 – 1728). A fost o indeplinire revolutionista folosind tonalitati deschise inedite si tehnici aerisite. Integreaza maniera de tip Sebastiano Ricci in paolesca. Tiepolo s-a distantat o singura data de la chiaroscuro tipic stilului Baroc dar a pastrat grandoarea teatrala a Rubens. Este considerat de catre multi ca si un pictor prototip al miscarii decorative italiene Rococo al secolului 18-lea. Prima capodopera a lui Tiepolo in Venetia a fost un ciclu de panze (tablouri) enorme pictate pentru a decora o camera mare de receptie a lui Ca' Dolfin, Venetia (ca. 1726–1729), picturi ce infatisau batalii antici si victorii. El, foarte devreme a ajuns la cerere mare, ajustata cu o surprindere minutioasa. A pictat tablouri din panza pentru biserici ca de exemplu pentru Verolanuova (1735-40), pentru Scuola dei Carmini (1740-47) si Scalzi (1743-44), tavane pentru Palazzi Archinto si Casati-Dugnani in Milan (1731), Capela Colleoni in Bergamo (1732-33), tavan pentru Gesuati (S.Maria del Rosario) in Venetia la St. Dominic Institutia Rosary (1737-39), Palazzo Clerici, Milan (1740), decoratiuni pentru Villa Cordellini at Montecchio Maggiore (1743-44) si pentru salonul Palazzo Labia, acum un studio de televiziune din Venetia, prezentand Povestea Cleopatrei (1745-50).
[modifică] Tiepolo in perioada de varf (1750 – 1770)
Dupa 1750, Tiepolo si-a stabilit cu fermitate o reputatie de la un capat la altul al Europei si insotit de fiul sau Giandomenico a calatorit la Würzburg fiind solicitat telefonic de catre Inaltul Episcop Karl Philipp von Greiffenklau in 1750 unde s-a stabilit timp de 3 ani executand picturi pe tavanul palatului New Residenz. Pictura lui de pe importanta casa a scarii este cea mai mare fresca pe tavan din lume 7287 picioare (677 mp) si a fost terminata impreuna cu fii sau Giandomenico si Lorenzo. Alegoriile lui despre planete si contiente il infatiseaza pe Apollo, imbarcandu-se pe cursa lui zilnica; zeitele din jurul lui simbolizeaza planetele; figurile alegorice de pe coronament reprezenta cele 4 continente, remarcabil incluzand si America. In 1753 s-a intors in Venetia, unde a fost ales Presedinte al Academiei Padua. Reputatia si faima lucrarilor lui a lasat multe cereri de comenzi: de exemplu frescele teatrale pentru biserici; Triumful Credintei pentru Chiesa della Pietà, tabloul frescos pentru Ca' Rezzonico ( care de asemenea pastreaza tavanul fresca al lui din Palazzo Barbarigo ) ; si picturi pentru vilele si casele de vacanta ale nobililor situate in regiunile rurale ale Venetiei ca de exemplu Villa Valmarana (Vicenza), si un mare tavan panegiric pentru vila aproape neocupata Villa Pisani in Stra.
[modifică] Tiepolo si frescele pentru palatul regal din Madrid
In 1761, Carol al III-lea a ordonat pictorului o mare fresca pe tavan pentru a decora camera tronatului al palatului regal din Madrid. Subiectul panegiric este Apotheosis of Spain. In Sania, a intampinat gelozia si asprimea opozitiei lui Anton Raphael Mengs. Tiepolo a murit in Madrid la 27 Martie , 1770. Dupa moartea sa, s-a ridicat puternic Neoclasicismul iar prabusirea post-revolutionista a condus spre declinul incet al stilului Tiepolo dar nu a reusit sa lase urme in progresul artistic. Dupa 1772 Tiepolo a fost suficient de faimos pentru a fi desemnat ca pictor de Doge Giovanni Cornaro pentru a pretinde din decoratiunea Palazzo Mocenigo a San Polo.
[modifică] Frescele din Würzburger Residenz
In timp ce Tiepolo este considerat sfarsitul drumului al pictorilor Venetieni olimpici, stilul lui difera foarte mult de Giorgione, Titian, Veronese, si Tintoretto. Ca si Tiţian si Ricci, Tiepolo a fost celebru pictand si in alte regate decat cele de pe insula. Nu mai tarziu dupa trei decenii a mortii lui Tiepolo, lumea din afara Venetiei deveneau Republica si La Serenissima s-a dezintegrat dupa cateva bombardari al mitraliilor Napoleonice. In stil, Tiepolo are mai multe asemanari cu Ricci, Piazzetta, si Federico Bencovich in cea mai fluida elaborare minutioasa. Este un Rubens fara umbra. Lucrarile sale asezate istoric cuprind o luminozitate regala si decoratiuni pompoase. Este nedrept sa-l judecam pe Tiepolo in calitate de elevi sau urmasi slabi, fiul s-a dezvoltat similar dar cu stiluri diferite. Tiepolo este in principiu cunoscut ca lucrator in fresca, si prin particularitatea panegirica a tavanelor. Acestea au urmat traditia Baroca a lui Pietro da Cortona si Andrea Pozzo, si a participat la deschiderea spatiului inchis spre cer cu o panorama de jos cu compozitii vaste care se imbina cu ornamentele delicate ale arhitecturii si sculpturii Rocco. Frescele lui cum ar fi Palazzo Valmarana in Vicenza nu numai ca nu au egal in lumea mitologica, dar sunt menite a localiza privitorul in interior. Cel mai timpuriu exemplu al acestuia este probabil panzele pictate in Ca' Dolfin care i-a permis lui Tiepolo sa introduca costume exuberante, sculpturi clasice, si actiuni care se vad in diferite framuri in camera. In primul rand le-a pus in colturi fiind inconjurate cu fresce cadru. Altul decat lucrarile lui timpurii, este stilul lui diferit fata de Baroc,unde intunericul, a inchis spatiile luminate cu contrastul mare au fost cunoscute. Lumina zile a lui Tiepolo a fost de departe accentuata cu o paleta deschis luminata. Stilul lui de perspectiva este remarcabil; in Palazzo Labia Venetia , el a colaborat cu un expert in perspective Girolamo Mengozzi Colonna. Faptul ca Colonna este creata de asemenea pentru a pune partea lluminoasa spre compozitia pusa in scena de fictiune.
2.1. Lucrarile sale • Institutia Rosary (1737-39). • Tavanul cu fresă, in palatul Arhiepiscopului la Würzburg (1750-53) • Sala tronala al palatului Regal al lui Carol al III-lea al Spaniei in Madrid (1761-70).
