Istoria Republicii Togoleze
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuprins |
[modifică] Explorări în Evul Mediu
Regiunea de coastă a fost explorată prima dată de către portughezi între secolele XV - XVI. Din această epocă încep misiunile catolice auxiliare. Protestanţii întră în secolul al XVIII-lea. În acea epocă era foarte pronunţat sclavismul în această regiune.
[modifică] Colonie
În 1860 se stabilesc aici marseillezi dar Convenţia de la Berlin din 1855 împarte această parte a Africii între cele trei mari puteri coloniale: Franţa, Marea Britanie şi Germania. Aceştia au stăpânit până în 1918 când celalţi doi colonizatori, Marea Britanie şi Germania, oferă ţara francezilor cu titul de daune de război.
[modifică] Independenţa
Colonia Franceză, a devenit Republica Togo in anul 1960. Primul preşedinte a fost Sylvanus Olympio (1901-1963) care şi-a început mandatul imediat după câştigarea independenţei. Când a refuzat să lase 626 de veterani togolezi în armata franceză, aceştia l-au îndepărtat de la conducere în mod militar în 13 ianuarie 1963 fiind ucis a doua zi.
[modifică] Istoria preşedinţilor
A fost instalat un preşedinte civil, Nicolas Grunitzky (1913-1969) dar exact după patru ani a fost încă o preluare în forţă de către armată. Grunitzky a părăsit ţara şi a fost ucis într-un accident de maşină în Coasta de Fildeş. Generalul Gnassingbe Eyadéma s-a instalat ca şi conducător militar in anul 1967, fiind timp de mulţi ani cel mai longeviv politician al Africii, aflat în aceasta poziţie. Acesta a fost aproape învins în alegerile din 1998 de Gilchrist Olympio, fiul lui Sylvanus Oylympio. Eyadèma a fost reales în 2003 după ce constituţia a fost modificată pentru a îndepărta limitele. Generalul a decedat în 5 februarie 2005.
[modifică] Statul în prezent
Atenţie! Această parte conţine evenimente în curs de desfăşurare care pot să se schimbe de la o zi la alta.
Conform constituţiei, la conducerea statului i-a urmat fiul său, Faure Eyadéma urmând astfel o tradiţie de dictatură familială. Se ştie că Faure nu a fost prezent la anunţul făcut de conducătorul parlamentului prin care îi revenea funcţia supremă fiind plecat din ţară. Oraşele togleze sunt asaltate de diferite organizaţii internaţionale a drepturilor omului. Din moment ce majoritatea ajutoarelor bilaterale şi multilaterale către Togo sunt îngheţate, Uniunea Europeană, a iniţiat un plan de dezvoltare şi ajutorare a Republicii Togleze la sfârşitul anului 2004.
