Lanternă magică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Definiţie
"Lanterna Magică"'se defineşte astăzi a fi un sistem mixt de proiecţie diascopşi teatru.
Însă dealungul vremii, lanterna magică a fost primul proiector de imagini statice, imagini care iniţial au fost desenate pe sticlă (un fel de diapozitivele actuale), apoi a folosită la proiecţia imaginilor stroboscopului şi în cele din urmă a filmului.
[modifică] Istoric
Până a vorbi de sistemul "Lanterna Magică" , trebuie să arătam construcţia sistemului în sine. Principiul de funcţionare este descoperit odată cu cele al camerei obscure, făcându-se mai cunoscută începând cu secolul XII, dar se pare că se ştia de ea mult mai de mult.
S-a observat că dacă în locul ecranului unde se formează imaginea în camera obscură se pune o lumânare, razele luminoase emise de ea se vor propaga prin orificiul (lentila)camerei. Dacă în calea lor se pune un ecran, pe acesta se va observa imaginea reală şi răsturnată a lumânării. Astfel s-a obţinut prima proiecţie a unui obiect luminos.
Experienţele următoare au arătat că dacă între sursa luminoasă şi lentilă se introduce un obiect opac de o anumită formă, acesta pe ecran va apărea real şi răsturnat. Aceste experienţe au dus la apariţia primei proiecţii diascopice.
Acest sistem sursă luminoasă-lentilă, se poate numi primul sistem lumino-optic de proiecţie, folosit pentru proiecţia unor machete teatrale, creerea de iluzii optice, redarea "desenelor mişcătoare" cu ajutorul stroboscopului, redarea diapozitivelor pe sticlă sau peliculă şi funcţionării "lanternei magice".
Pentru o proiecţie cât mai luminoasă sursele de lumină au fost în permanenţă ameliorate, de la umila lumânare la lampa de proiecţie cu descărcare în gaze.
Lanterna Magică, cunoscută şi folosită în zilele noastre, este un sistem mixt teatru-cinema.
In acest sistem, imaginea actorilor filmaţi simultan sau separat pe mai multe pelicule, este proiectată pe unul sau mai multe ecrane şi se întâlneşte cu prezenţa reală a unuia sau mai mulţi actori pe scenă. Rezultă o imagine combinată, care poate fi bidimensională pe ecrane sau tridimensională ( stereoscopică) pe scenă.
Sunetul însoţitor poate fi mono sau stereo.
