Limbă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol este despre limbile vorbite/scrise de oameni. Pentru sensul anatomic al cuvântului vezi Limbă (anatomie).

O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni. În afară de forma orală (limba vorbită), bazată pe articularea de sunete, limbile actuale au în general şi o formă grafică, limba scrisă.

La baza oricărei limbi se află cuvântul ca unitate elementară de transmitere a unui înţeles. Conceptele comunicate prin cuvinte pot fi: obiecte reale, fiinţe, locuri, calităţi, acţiuni (atât reale cât şi imaginare), moduri de acţiune, idei, stări, poziţionări în spaţiu şi timp, etc.

În limbile vorbite, cuvintele se compun din şiruri de foneme (sunete elementare) articulate succesiv. Limbile scrise folosesc simboluri grafice (litere, ideograme, caractere silabice, etc.) care reprezintă fie sunete din limba vorbită respectivă, fie înţelesuri. În urma evoluţiei limbilor este posibil ca scrierea să nu mai reflecte fidel pronunţia actuală, respectiv sensul actual al cuvîntului vorbit.

Limbile pot fi analizate din următoarele puncte de vedere: vocabular, pronunţie, (set de foneme, intonaţie, ritm, accent), modul de combinare şi flexionare a cuvintelor (gramatică), şi modul de scriere (ortografie).

Ştiinţa care se ocupă cu studiul limbilor se numeşte lingvistică, iar cei ce studiază una sau mai multe limbi în mod ştiinţific se numesc lingvişti. Lingviştii, la rândul lor, sunt adesea specializaţi, studiind doar gramatica, pronunţia, dialectele, evoluţia, aria de răspândire a limbii respective, relaţia cu alte limbi, rolul limbii în psihologie, societate, etc.

Este extrem de important a se menţiona că limbajul vorbit şi cel scris reprezintă una din cele mai mari invenţii abstracte, colective ale omului. În absenţa limbii modul de gândire, relaţiile dintre oameni, transmiterea de informaţii, şi în general tot ce însemană civilizaţia umană ar fi avut cu totul alt destin.

Distincţia între o limbă şi alta poate fi deseori dificilă. Chomsky (1986) a arătat de exemplu că anumite dialecte ale limbii germane sunt foarte apropiate de limba olandeză şi nu sunt înţelese de alţi vorbitori ai limbii germane standard, aşa-numita Hochdeutsch.

Majoritatea limbilor au evoluat pe cale naturală din "proto-limbi" care reprezintă strămoşul comun al acelor limbi, aparţinând aceleiaşi familii de limbi (de exemplu limbile indo-europene).

Există şi limbi artificiale, precum Esperanto care au fost create pentru a fi uşor de învăţat şi utilizate ca a doua limbă. Anumiţi lingvişti, precum J.R.R. Tolkien, au creat limbi fantastice, deseori doar cu scop literar. Una din limbile lui Tolkien se numeşte Quenya şi include alfabet şi pronunţie proprie.