Mircea Vintilă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|
|---|
 |
| Născut |
| 23 martie 1949 |
| Decedat |
| {{{data_decesului}}} {{{locul_decesului}}} |
Mircea Vintilă este un interpret român de muzică folk, cu o activitate discografică şi concertistică bogată. Cântecele sale debordează de melodicitate şi o atenţie deosebită acordată "vorbelor". De la „Lordul John” la „Dramă de cartier”, fanii au savurat o listă întreagă de adevărate hituri.
Mircea Vintilă s-a născut pe 23 martie 1949 şi a fost interesat de muzică din copilărie. A urmat Şcoala de Muzică (clasa violă). A terminat „Liceul Lazăr” şi apoi a absolvit Institutul de Construcţii în anul 1974.
Cuprins |
[modifică] Activitatea discografică şi concertistică
A cântat alături de alţi prestigioşi artişti (Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Doru Stănculescu) la primul festival studenţesc de folk din anul 1971, la clubul „303” al Politehnicii bucureştene, apoi la clubul „Universitas”, la „Casa de Cultură a Studenţilor” şi în Cenaclul Flacăra.
La a doua ediţie a Festivalului "Primăvara baladelor" câştiga „Marele Premiu” cu piesa "Lordul John". Cu piesa "Bade Ioane" câştigă premiul „Teletop” al Televiziunii Române, iar cu piesa "Făt Frumos" caştigă premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
A editat pe primul disc single "Pământul deocamdată" şi "Mielul" în anul 1974. În 1975 lansează un alt disc single care conţine "Hanul lui Manuc" şi "Bade Ioane". Urmează primul LP de mare succes in 1976, intitulat "Crezul meu", o parte din piese fiind orchestrate de un muzician de excepţie, Dan Andrei Aldea.
În 1982 urmează un alt LP "Peripeţii noi" şi apoi, în 1986, un alt album, intitulat simplu "Mircea Vintilă". Titlul original era "Se retrage la Vatra Luminoasă", dar el nu a fost acceptat. În perioada 1978-1984 au fost editate două compilaţii folk pe care apare în total cu patru piese.
În 1990 primeşte "Marele Premiu pentru întreaga Activitate" în cadrul Festivalului Naţional de Muzică Folk "Om bun". Urmează o serie de turnee in Austria, Franţa, Germania, Rusia şi Slovacia. Susţine spectacolul "Faţă în faţă cu lumea" la Teatrul „Bulandra”, alături de Florian Pittiş, cu care în anul 1992 editează albumul "Nu trântiţi uşa". La acest album colaborează pentru prima dată cu Mircea Baniciu şi Vlady Cnejevici, care s-au implicat ca orchestratori în realizarea materialului.
În 1992 fondează împreună cu Mircea Baniciu, Florian Pittiş şi Vlady Cnejevici grupul Pasărea Colibri, desfăşurînd o prestigioasă activitate discografică şi de turneu în ţară şi străinătate (SUA, Canada, Germania).
[modifică] Albumul „Madama de pică”
În octombrie 2000, Mircea Vintilă lansează sub marca Roton albumul “Madama de pică”, primul proiect solo după o perioadă în care a activat mai mult împreună cu Pasărea Colibri. Albumul include doar piese noi, cu un sound remarcabil, la care şi-au adus contribuţia artişti de marcă: Mugurel Vrabete, în calitate de producător executiv, Horia Stoicanu - co-autor, Gheorghe Emanuel - programare şi claviaturi, Relu Bitulescu - percuţie, Eugen Caminschi - chitară, Marius Baţu - chitară acustică şi backing vocal, Mugurel Vrabete - bass. Primul single extras, "Noros Cecer", beneficiază de un superb videoclip. "Madama de pică" a fost declarat "cel mai bun album folk al anului 2000", iar videoclipul piesei "Noros Cecer" a luat premiul pentru "Cel mai bun videoclip al anului", decernat de Uniunea Artiştilor Profesionişti din Televiziune.
Trei ani de pauză discografică au însemnat destule schimbări. În primul rând - despărţirea, în vara anului 2003 - de „Pasărea Colibri”, alături de care a mai lansat în acest interval două LP-uri - „Încă 2000 De Ani” (2001) şi „10 Ani” (2003) -, ambele la Roton. În plus, Vintilă a semnat un contract cu o nouă casă de discuri, părăsind Roton-ul pentru Intercont Music. O altă noutate o reprezintă Trupa “Brambura”, care îl acompaniază pe muzician in concerte, dar şi pe noul material. Grupul este compus din instrumentişti de valoare: Eugen Caminschi (chitară), Gelu Ionescu (claviaturi), Vadim Tichişan (tobe), Cătălin Creţeanu (bas), Elena Pavel şi Andrada Popa (backing vocal).
[modifică] Albumul „Toţi într-o barcă”
În albumul "Toţi într-o Barcă", Mircea Vintilă continuă colaborarea cu Horia Stoicanu, alături de care a înfiinţat în anul 2000, după spusele sale, un „comando muzical” prin care cei doi au dorit să „debarce în forţă pe plaja de manele”. Ca urmare, dintre cele 10 piese care fac parte din acest disc, cinci sunt creditate tandemului Vintilă - Stoicanu, iar încă două sunt semnate individual de cei doi. Restul aparţin lui Eugen Caminshi (două) şi lui Iulian Vrabete (una).
În general, este un album mai mult îndreptat spre pop-rock ca de obicei; „Toţi într-o Barcă” surprinde prin prospeţimea pieselor şi prezentarea acestora.
[modifică] Albumul „Opere & operete”
Pe 14 decembrie 2005, Mircea Vintilă a lansat albumul „Opere & operete”, produs de Intercont Music şi Fundaţia „Mircea Vintilă”, album ce conţine 13 piese, adevărate hituri lansate de solist de-a lungul anilor (“„Pământul deocamdată””, “„Cu tine prin New-York””, “„Miruna””, “„Făt Frumos””, “„Bade Ioane”” etc.), şi o piesă nouă, inedită, care constituie o mare supriză, datorită accentelor ei hip-hop, "Dramă de cartier".
Piesele mai vechi incluse în acest “best of” au fost rearanjate orchestral şi aduse, ca sound, la standardele anului 2005.
