Osip Mandelştam

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Osip Emilievici Mandelştam (în limba rusă: О́сип Эми́льевич Мандельшта́м) (* 3 ianuarie (stil vechi) / 15 ianuarie (stil nou) 1891; † 27 decembrie (stil vechi) / 3 ianuarie (stil nou) 1938) a fost un poet şi eseist evreu rus, unul dintre cei mai faimoşi membri ai şcolii poetice acmeiste.

[modifică] Biografia

Mandelştam s-a născut în Varşovia într-o familie evreiască bogată. Tatăl său, patron de tăbăcărie, a fost capabil să facă rost de o dispensă, care îi permitea să ocolească restricţiile impuse de legile regiunii de colonizare şi, la scurtă vreme după naşterea lui Osip, s-a mutat cu toată familia la Sankt Peterburg.

În aprilie 1908, Mandelştam a decis să studieze literatura şi filozofia la Sorbonne, dar în anul următor a continuat studiile la Universitatea din Heidelberg, pentru ca în 1911 să ajungă la Universitatea din Sankt Peterburg. El nu a reuşit să termine niciodată un institut de învăţământ superior. Anul 1911 este de asemenea anul convertirii lui Mandelştam la creştinism.

Poezia lui Mandelştam a devenit populistă după revoluţia rusă din 1905, a evoluat către simbolism şi, în 1911, împreună cu alţi tineri poeţi ruşi, a format "Asociaţia poeţilor" (Цех Поэтов), sub conducerea formală a lui Nikolai Gumiliov şi Serghei Gorodeţki. Nucleul acestui grup a devenit cunoscut ca acmeişti. Mandelştam a fost autorul manifestului noii mişcări – Dimineaţa acmeismului (conceput în 1913, publicat în 1919). 1913 a fost de asemenea anul publicării primei colecţii de poeme, Piatra ( Камень), colecţie care a fost republicată în 1916, cu alt nume şi într-o formă mai extinsă.

În 1922, Mandelştam a ajuns la Moscova alături de noua soţie Nadejda. În acelaşi timp, i-a apărut a doua carte de poezii, Tristia, la Berlin. Pentru câţiva ani, a abandonat aproape complet poezia, concentrându-se pe eseuri, crică literară, memorii, (Larma timpului, (Шум времени); Feodosia – amândouă în 1925) şi proză de mici dimensiuni (Timbrul egiptean, (Египетская марка) - 1928). A muncit ca traducător, (19 cărţi în 6 ani), iar mai apoi a fost corespondentul unui ziar.

Tendinţele nonconformiste şi împotriva autorităţilor ale lui Mandelştam au fost tot timpul prezente într-o formă latentă, iar în 1933 au izbucnit în forma faimoasei "Epigrama Stalin" ("Мы живем, под собою не чуя страны...": "Noi trăim, nu simţim patria de sub noi..."). Poemul, care îl critica aspru pe "munteanul de la Kremlin", se pare că a fost conceput după ce Mandelştam a văzut, în timp ce era în vacanţă în Crimeea, efectele marii foamete, ca urmare a colectivizărilor forţate ordonate de Stalin şi a încercării dictatorului de exterminare "culacilor". După numai şase luni, Mandelştam a fost arestat.

Totuşi, după ce s-au derulat procedurile obişnuite de investigaţie, viaţa i-a fost cruţată, mai mult chiar, nu a fost condamnat la executarea unei pedepse în Gulag. Acest eveniment extraordinar a fost explicat de istorici prin interesul pe care l-a arătat Stalin faţă de soarta poetului. Mandelştam a fost "doar" exilat la Cherdîn, în nordul Uralilor. După o încercare eşuată de sinucidere, regimul exilului a fost îndulcit, i-a fost interzis să se mute în oraşele mari, dar i s-a permis să-şi aleagă reşedinţa. Soţia l-a urmat în noua locaţie de la Voronej.

Această mutare nu a fost decât o amânare a pedepsei în Gulag. În anii care au urmat, Mandelştam a scris (aşa cum era de aşteptat), câteva poeme care se părea că îl glorificau pe Stalin, (printre care şi Odă lui Stalin), dar, în 1937, conducerea organizaţiilor scriitorilor au început să-l acuze, mai întâi la nivel local şi mai apoi la nivel unional, că ar fi promotorul vederilor antisovietice. La începutul anului următor, Mandelştam şi soţia lui au primit un bilet de tratament la o staţiune lângă Moscova. La sosire, Mandelştam a fost imediat arestat.

Patru luni mai târziu, Mandelştam a fost condamnat la muncă grea în Gulag. A ajuns într-un lagăr de tranzit lângă Vladivostok, de unde a reuşit să trimită o scrisoare către soţia sa, în care cerea haine, pe care, de altfel, nu le-a primit niciodată. Cauza oficială a morţii a fost o boală nespecificată.