Peloponez

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Regiunea Peloponez Περιφέρεια Πελοποννήσου
Capitală	Tripoli
Prefecturi	Arcadia Argolis Corint Laconia Messinia
Populaţie	650 310 (2005)
Suprafaţa	15 490 km²
Densitatea populaţiei	41/km²
Website	http://www.peloponnisos.gr/

Peloponezul (în greacă: Πελοπόννησος Pelopónnisos) este o peninsulă în sudul Grecia, constituind aproape întreg teritoriul ţării de la sud de Golful Corint. Este de asemenea o periferie a Greciei, formată din 5 prefecturi. Periferia Peloponez acoperă doar parţial peninsula.

Cuprins 1 Geografie 2 Istorie 3 Oraşe 4 Situri arheologice 5 Organizarea administrativă 6 Vezi şi 7 Legături externe

[modifică] Geografie

Peloponezul are o suprafaţă de aproximativ 21 549 km². Formează partea sudică a Greciei continentale, deşi teoretic este o insulă după construirea Canalului Corint în 1893. Are două legături terestre cu restul Greciei, una naturală sub forma Istmului Corint şi una artificială, reprezentată de Podul Rio-Antirio (terminat în 2004).

Peninsula are un interior muntos şi coaste neregulate, cel mai înalt pnct fiind Muntele Taygetus. Include patru peninsule îndreptate spre sud, Messenia, Peninsula Mani, Capul Malea (cunoscut de asemenea ca Epidaurus Limera), şi Argolida în nord-estul îndepărtat al Peloponezului.

În largul coastei peloponeziace se află două arhipelaguri: Insulele argo-saronice spre est şi Insulele ionice în vest. Insula Kythira, din apropiere de peninsula Epidaurus Limera din sudul Peloponezului este considerată ca făcând parte din Insulele ionice.

[modifică] Istorie

Peninsula a fost locuită încă din preistorie. Numele său actual provine din mitologia greacă, în special legenda eroului Pelops despre care se spune că ar fi cucerit întreaga regiune. Numele Peloponnesos înseamnă "Insla lui Pelops". În evul mediu, peninsula a fost cunoscută sub numele de Morea. După etimologia populară, acest lucru se datorează cruciaţilor care au descoperit plantaţii întinse de duzi (greceşte: moreai) folosiţi de industria înfloritoare a mătăsii.

Prima civilizaţie importantă a Greciei, civilizaţia egeeană (sau minoică), a dominat Peloponezul în epoca bronzului din oraşul Micene, aflat în nord-estul peninsulei. În antichitate, în peninsulă se aflau unele dintre cele mai puternice oraşe ale Geciei antice, şi aici s-au dat unele dintre cele mai sângeroase bătălii. Aici se aflau oraşe precum Sparta, Corint, Argos şi Megalopolis, şi a fost locul de constituire al Ligii peloponeziace. Peninsula a fost scena războiului peloponeziac între 431 î.Hr. şi 404 î.Hr.. A căzut în mâinile romanilor aflaţi în expansiune în 146 î.Hr., devenind provincia Achaea.

Peloponezul a fost în continuare condus de Imperiul Bizantin, deşi unele regiune a fost pierdute în faţa invadatorilor veneţieni şi franci. Francii au fondat Principatul Ahaia în jumătatea nordică a peninsulei în 1205, iar veneţienii mai multe porturi pe coastă, printre care Monemvasia, Pylos şi Koroni, rămânând până în secolul al XV-lea. Bizantinii au păstrat controlul asupra părţii de sud a peninsulei, condusă de la oraşul fortificat Mystras în apropiere de Sparta. Ei au încercat o revenire, între jumătatea secolului al XIII-lea şi jumătatea secolului al XV-lea, când turcii otomani au ocupat peninsula între 1458 şi 1460. Veneţienii au ocupat anumite regiuni din Peloponez între 1699 şi 1718, însă controlul turcesc era puternic, şi era confruntat doar cu răscoale sporadice în peninsula Mabi, cea mai sudică parte a Peloponezului.

Locuitorii au jucat un rol important în războiul de independenţă al Greciei – războiul a început de fapt în Peloponez, când rebelii au preluat controlul asupra oraşului Kalamata la 23 martie, 1821. Bătălia navală decisivă de la Navarino s-a desfăşurat în largul portului Pylos de pe coasta de vest a peninsulei, iar oraşul Náfplio de pe coasta de est a devenit sediul primului Parlament al Greciei independente.

În timpul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, regiunea a devenit săracă, şi o mare parte a populaţiei a emigrat, îndreptându-se spre oraşe, în special Atena, şi spre alte ţări, cum ar fi Statele Unite sau Australia. A fost afectată puternic în timpul celui de-al doilea război mondial şi a războiului civil grec, în peninsulă fiind comise unele dintre cele mai mari atrocităţi din ţară din timpul acelor conflicte. Nivelul de trai a crescut semnificativ în întreaga Grecie între timp, mai ales după ce ţara a intrat în Uniunea Europeană în 1981.

[modifică] Oraşe

Cele mai importante oraşe din Peloponez sunt (recensământul din 2001):

• Patras (169.242 locuitori)
• Kalamata (54.065 locuitori)
• Corint (30.434 locuitori)
• Tripoli (28.976 locuitori)
• Argos (25.068 locuitori)
• Pyrgos (24.765 locuitori)
• Aigion (21.966 locuitori)
• Sparta (16.473 locuitori)
• Nafplio (13.124 locuitori)

[modifică] Situri arheologice

În Peloponez se află situate numeroase situri arheologice, începând cu epoca bronzului şi terminând cu evul mediu. Printre cele mai importante se numără:

• Bassae (aşezare antică, şi templul lui Epikourios Apollo)
• Corint (oraş antic)
• Epidaurus (centru religios)
• Messene (orş antic)
• Mistra (aşezare antică din apropiere de Sparta)
• Monemvasia (aşezare fortificată medievală)
• Micene (oraşul fortificat al civilizaţiei egeene)
• Olympia (locul de desfăşurare al Jocurilor Olimpice)
• Pylos, (palatul lui Nestor)
• Tegea (centru religios antic)
• Tirint (aşezare fortificată antică)

[modifică] Organizarea administrativă

Peloponezul este împărţit în şapte prefecturi (greacă: νομοί). Cinci dintre aceasta aparţin periferiei Peloponezului:

• Arcadia
• Argolis
• Corinthia
• Laconia
• Messinia

Celelalte două aparţin periferiei Grecia occidentală:

• Achaia
• Elis

O mică parte din estul Peloponezului ţine de prefectura Attiki.

[modifică] Vezi şi

• Geografia Greciei
• Prefecturile Greciei

[modifică] Legături externe

• en el Situl oficial al guvernului regional