Războiul de Şapte Ani
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Războiul de Şapte Ani, cunoscut şi ca Al Treilea Război pentru Silezia, (1756 - 1763), conflict militar între Prusia aliată cu Marea Britanie pe de o parte şi Austria (în numele Sfântului Imperiu Roman), Franţa şi Rusia pe de altă parte.
Teatrul de operaţiuni s-a desfăşurat în Europa Centrală, în America de Nord (Marea Britanie vs. Franţa), în India şi în zona Caraibelor (idem). Din acest punct de vedere este considerat a fi prima conflagraţie mondială, luptele desfăşurându-se pe tot cuprinsul globului pământesc, atât pe uscat, cât şi pe apă.
[modifică] Cauze
În urma Primului Război al Sileziei (1740 - 1742) şi a celui de-al Doilea Război al Sileziei (1744 - 1745) Casa de Habsburg a fost silită să cedeze Silezia către Prusia (prin Pacea de la Aachen). Contele von Kaunitz (cancelar din 1753) a convins-o pe Maria Terezia de utilitatea unei politici de împăcare cu Franţa, în vederea unei coaliţii antiprusace. Regele Prusiei Frederic al II-lea s-a simţit izolat, motiv pentru care a încheiat Convenţia de la Westminster din ianuarie 1756, prin care îşi asigura sprijinul Marii Britanii.
Pentru a-şi consolida avantajul colonial în faţa Franţei, Marea Britanie s-a aliat cu Prusia, căutând prilej de război. Primul ministru britanic William Pitt a rostit cuvintele memorabile "Canada va fi câştigată în Silezia".
