Religie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Religia este credinţa în supranatural, sacru sau divin, şi codul moral, practicile, valorile şi instituţiile asociate cu această credinţă. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane.
Cuprins |
[modifică] Etimologie
Cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, după Cicero) fie din (re-ligio - a lega , a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu). Religia poate fi definită ca un sistem bazat pe încercarile oamenilor de a explica universul şi fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeităţi sau alte forţe supranaturale, sau ca un sistem de căutare a scopului sau înţelesului vieţii. În mod obişnuit, religiile evoluează din/către mitologie şi au drept caracteristici necesitatea credinţei şi un mod specific de a gândi şi a acţiona pe care credincioşii sunt îndemnaţi să le respecte. Religile creştine scocotesc cuvântul "religie" ca "legătura liberă şi conştinetă a omului cu Dumnezeu".
[modifică] Ştiinţa şi religia
Datorită conflictului dintre rezultatele cercetării ştiinţifice şi dogmele religioase, de-a lungul secolelor ştiinţa a fost criticată cu înverşunare (şi încă este).
În cadrul ştiinţelor naturii, cel mai elocvent şi actual exemplu este dezbaterea privind creaţionismul, privind compatibilitatea între istoria biblică a facerii lumii şi teoriile ştiinţifice ale cosmologiei şi biologiei evoluţionare. Un exemplu mai vechi este reacţia Vaticanului faţă de falsificarea de către Galileo Galilei a dogmei geocentrice.
Ştiinţele sociale au fost de asemenea ţinta unor atacuri din pricina faptului că textele care au fost reinterpretate (pe fondul găsirii unor noi surse sau a descoperirii de greşeli de traducere) contrazic versiunile acceptate dogmatic.
Întrucât pentru credincios, dogma este prin definiţie adevărată, unii credincioşii (de exemplu fundametaliştii islamici sau creştini păstrează o interpretare strict motamo a textelor biblice.
Metoda ştiinţifică acceptă în mare parte alte forme de critică adusă la adresa ei. Astfel, în domeniul filozofico-religios sunt cerute excepţii de la regulile experimentării şi ale falsificabilităţii sau noţiuni de bază sunt definite altfel.
De obicei apar conflicte între afirmaţiile cu caracter ştiinţific şi cele cu caracter religios prin faptul că fiecare vizează niveluri diferite. Astfel, teoria creeaţiei din Biblie tematizează raportul dintre Dumnezeu, lume şi om, însă nu şi ştiinţa despre natura observabilă (empirică) a lucrurilor (vezi şi exegeza şi hermeneutica biblică).
[modifică] Religii moderne majore
- Creştinism
- Ortodoxism
- Catolicism
- Protestantism
- Confesiunile Reformei
- Confesiuni neoprotestante
- Islam
- Hinduism
- Taoism
- Budism
- Sikhism
- Spiritism
- Iudaism
- Bahai
- Jainism
- Shintoism
- Religia slavică
[modifică] Religii moderne minore
[modifică] Motive moderne de a adera la o religie
[modifică] Motive moderne de a respinge religia
[modifică] Situaţia din România
La recensământul din anul 2002, în România au fost semnalate următoarele culte şi organizaţii religioase:
- Biserica Ortodoxă (18,83 milioane membri),
- Biserica Romano-Catolică (1,02 milioane membri);
- Biserica Greco-Catolică (191.556 membri);
Cultele protestante:
- Biserica Reformată (701.077 membri),
- Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană (8.716 membri),
- Biserica Evanghelică Lutherană Sinodo-Presbiteriană (27.112 membri),
- Biserica Unitariană (66.944 membri);
- Biserica Armeană (687 membri);
- Cultul Creştin de Rit Vechi (38.147 membri);
Cultele neoprotestante:
- Biserica Creştină Baptistă (126.639 membri),
- Cultul Penticostal (324.462 membri),
- Biserica Adventistă de ziua a şaptea (93.670 membri),
- Cultul Creştin după Evanghelie (44.476 membri),
- Biserica Evanghelică (18.178 membri);
- Cultul Musulman (67.257 membri),
- Cultul Mozaic (6.057 membri);
altă religie (inclusiv organizaţia Martorii lui Iehova) (88.509 persoane).
Alte circa 33 de mii de persoane s-au declarat la recensămînt fără religie, atei sau nu au vrut să-şi facă publică apartenenţa religioasă.
