Valeriu Cristea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Acest articol face parte din seria Literatură
Istoria literaturii
Antichitate - Evul Mediu s. XVI - s. XVII s. XVIII - s. XIX s. XX - s. XXI
Specii literare
BD - Basm - Literatură pentru copii Nuvelă - Teatru Poezie - Roman
Genuri literare
Genul epic - Genul liric Genul dramatic Biografie - Fantastic Roman negru Roman poliţist Science-fiction
Vezi şi
Curente literare Premii literare
Literatură română
Scriitori - Cărţi
Literatură străină
americană - arabă engleză - în esperanto franceză - finlandeză germană - greacă maghiară - indiană irlandeză - italiană japoneză - latină poloneză - rusă spaniolă - suedeză
Meta
Proiectul literatură Portal Literatură Toate articolele din serie
editează

Valeriu Cristea (n. 15 ianuarie 1937, Arad, d. 22 martie 1999, Bucureşti) a fost unul dintre cei mai importanţi critici români contemporani, dedicat deopotrivă literaturii autohtone şi operei unor mari scriitori străini. A făcut şcoala primară la Galaţi, apoi la Cluj, unde absolvă Liceul George Bariţiu. La insistenţele familiei, se înscrie la Facultatea de Mecanică (1954), abandonînd-o însă rapid, pentru a urma Filologia. Se transferă în 1956 la Universitatea Bucureşti, dar în primăvara anului 1959, din cauza solidarizării cu un coleg exclus pe motive de dosar politic, este şi el exmatriculat, într-o şedinţă publică. Munceşte pe şantier ca muncitor necalificat şi reuşeşte să reia studiile universitare în decembrie 1960. Din cauza acestei întreruperi, va absolvi cu doi ani mai tîrziu decît promoţia sa (în 1962). Debutează în acelaşi an cu o cronică publicată în Gazeta literară. Este, timp de un an, profesor în comuna Gruiu, judeţul Ilfov (1963-1964), după care va lucra ca redactor la Gazeta literară (transformată în România literară), timp de 26 de ani (a avut o rubrică permanentă pînă în 1990). După Revoluţie devine redactor-şef al revistei Caiete critice (1990-1998) şi face parte din comitetul director al revistei Literatorul (pe care a înfiinţat -o împreună cu Eugen Simion şi Marin Sorescu). Lucrează şi ca redactor la Editura Cartea Românească (1992-1996), iar din 1998 la revista Creanga de aur, editată de Fundaţia Culturală Română.

[modifică] Opere publicate

Tînărul Dostoievski (1971)
Pe urmele lui Don Quijote (1974)
Introducere în opera lui Ion Neculce (1974)
Domeniul criticii (1975)
Alianţe literare (1977)
Spaţiul în literatură (1979; ediţia a II-a, 2003)
Dicţionarul personajelor lui Dostoievski, I-II (1983, 1995), tradus ulterior şi în limba rusă
Modestie şi orgoliu (1984)
Fereastra criticului (1987)
După-amiaza de sîmbătă (1988; ediţia a II-a, 1999; ediţia a III-a, 2006)
Despre Creangă (1989; ediţia a II-a, 1994)
A scrie, a citi (1992)
Bagaje pentru paradis (1997)
Dicţionarul personajelor lui Creangă (1999).

[modifică] Premii

trei premii ale Uniunii Scriitorilor (1970, 1979, 1983)
două ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1974, 1995)
Premiul Bogdan Petriceicu Hasdeu al Academiei Române (1989), pentru volumul După-amiaza de sîmbătă.