Wojciech Jaruzelski
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Wojciech Jaruzelski a fost unul din cei mai de seamă reprezentanţi ai Tratatului de la Varşovia, cunoscut pe plan mondial pentru reprimarea sângeroasă a protestatarilor sindicatului Solidaritatea.
[modifică] Biografie
Wojciech Jaruzelski s-a născut la 6 iulie 1923 într-o familie nobiliară cu tradiţie militară. A fost crescut în regiunea Białystok, urmând o instruire şcolară catolică la Bielany. În timpul ocupaţiei germane fuge cu toată familia în Lituania, şi apoi este deportat de sovietici în zonele asiatice ale URSS. Aici îi moare tatăl din cauza condiţiilor grele de trai.
Sovieticii au început crearea unităţilor de luptă poloneze. Jaruzelski este printre primii care se alătură acestor unităţi şi luptă în războiul anti-hitlerist luând parte şi la bătălia pentru Berlin. Devine astfel ofiţer al Armatei Poloneze după ce urmează Şcoala de Infanterie. Se încadrează politic în cadrul Partidului Polonez al Muncitorilor Uniţi (fostul Partid Comunist Polonez).
Imediat după Război, ia parte la reprimarea mişcării poloneze de rezistenţa anticomunistă. În 1964 devine membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Polonez, şi în 1968, este numit Ministru al Apărării comandând trupele poloneze în invazia Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia.
După creşterea popularităţii sindicatului Solidaritatea, în 1981, Jaruzelski devine Prim Secretar General al Partidului şi Prim-Ministru.
Pe 13 decembrie 1981, impune Legea Marţială şi începe operaţiunile de represiune militară împotriva protestatarilor. A reuşit să împiedice astfel intervenţia trupelor sovietice.
Însă în 1982 îl eliberează pe liderul sindicatului "Solidaritatea" (Solidarność), Lech Wałęsa şi îi dă dreptul să lucreze la Şantierul Naval din Gdańsk. De asemenea problemele economice (doar către statele occidentale Polonia avea o datorie de 35 milioane de dolari) îl forţează să ia măsuri mai liberale. Urmând linia politica de decongestionare a sistemului comunist, promovată de Mihai Gorbaciov, invită membrii sindicatului Solidaritatea la negocieri ("masă rotundă") în 1988, dupa ce în 1986 eliberează o parte a deţinuţilor politici. Polonia devine astfel prima şi singura ţara comunistă fără deţinuţi politici. Jaruzelski încearcă astfel să redreseze situaţia economică dezastruoasă. Politica lui a fost însă doar un experiment gorbaciovist într-o ţară comunistă est-europeană.
Se crează astfel compromisul dintre Partid şi societatea civilă : negocieri, dezbateri, participare la guvernare, libertate de expresie precum şi limitarea efectivelor birocraţilor.
Prin astfel de "mese rotunde" liderul polonez eliberează premisele pentru o viitoare economie de piaţă. Încearcă de altfel şi crearea unei mari coaliţii între Partidul Comunist şi "Solidaritatea" însă Lech Walesa refuză.
În 1990 demisionează, Lech Walesa luându-i locul în funcţia de şef al statului.
[modifică] Funcţii Deţinute
- 1981-1985 Prim ministru al Poloniei
- 1985-1989 Preşedinte al Consiliului de Stat
- 1989-1990 Preşedinte al Poloniei
- 1981-1990 Secretar General al Partidului Muncitoresc Unit Polonez
[modifică] Bibliografie:
- Jean-Francois Soulet "Istoria Comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre" Polirom 1999
