Alejandro Ciorănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alexandru Ciorănescu ( n. 15 noiembrie 1911, Moroeni, judeţul Dâmboviţa - 25 noiembrie 1999, insulele Canare, Spania ) a fost un autor, comparatist, diplomat, director literar, dramaturg, enciclopedist, eseist, etimologist, istoric, lingvist, poet, prozator, scriitor român ce a trăit în exil între 1946 şi 1999.

De altfel Alexandru Ciorănescu, Alejandro Ciorănescu şi Alejandro Cioranescu sunt cele trei variante sub care acelaşi Alexandru Ciorănescu este bine cunoscut în România, Franţa şi Spania, şi a semnat diferite lucrări de-a lungul timpului.

Cuprins 1 Biografie 1.1 În România, anii 1911-1946 1.2 În exil, anii 1946 - 1999 2 Opera 3 Lucrări publicate în România 4 Lucrări publicate în exil 5 Lucrări apărute după 1989 6 Referinţe 6.1 Cărţi despre şi cu Alexandru Ciorănescu 6.2 Articole despre Alexandru Ciorănescu

[modifică] Biografie

[modifică] În România, anii 1911-1946

• Născut la 15 noiembrie, 1911, în comuna Moroeni, judeţul Dâmbovita
• Fratele lui George Ciorănescu
• Tatăl, Ion Ciorănescu (născut Cioranu), institutor, director al scolii primare din comuna natală, autor al unor manuale foarte răspândite în epocă şi promotor al învăţământului special pentru şcolile de surdomuţi din România
• Alexandru Ciorănescu este absolvent al Liceului "Spiru Haret" din Bucureşti în 1930.

• Licenţiat în filologie română şi franceză al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti în 1933, unde audiază cursurile lui Nicolae Cartojan, Ovid Densuşianu, Charles Drouhet, Ramiro Ortiz şi Nicolae Iorga.

• În acelaşi an obţine diploma de absolvent al Şcolii Superioare de Arhivistică şi Paleografie din cadrul Arhivelor Statului.

• În perioada 1934 - 1938 işi pregăteşte teza de doctorat ca elev al Şcolii Române din Franţa (Fontenay-aux-Roses), dupa ce solicitase fără succes o bursă la Şcoala Română din Roma.

• Audiază cursurile de literatură comparată ţinute de Ferdinand Baldensperger la Facultatea de Litere şi la Şcoala Normală Superioară din Paris, avându-i ca maeştri pe comparatiştii Paul Van Tieghem şi Paul Hazard.

• Doctor în litere la Sorbona (Doctorat d'État, 1939) cu o teză intitulată L'Arioste en France.

• Lector de limba şi literatura română la Universitatea din Lyon (1938 - 1940) şi consilier cultural (apoi doar ataşat) al Legaţiei romane din Paris (1940).

• Întors în ţară, este pentru scurt timp secretar al Institutului de Istorie Universală din Bucureşti (până la moartea lui Nicolae Iorga).
• Director literar la Editura Contemporană (1942 - 1945).

• În aceeaşi perioadă este secretar general al Asociaţiei române pentru studiul Renaşterii şi al Asociatiei culturale hispano-romane.

• Inspector general al Artelor, functionar în Direcţia informaţiei din ministerul Propagandei, membru al Comisiei de programe la Radiodifuziunea Română (1943 - 1946).

• Director al Teatrului Municipal din Bucureşti (1944 - 1945).

• Obţine numirea la Lectoratul român de la Grenoble, dar nu poate pleca din ţară din pricina autorităţilor militare germane, care refuză să-i acorde viza de tranzit.
• Dupa armistitiul din august 1944 este câteva luni director al revistei "Universul literar" (1944 - 1945).

• Sprijinit de aproximativ 300 de colaboratori şi de ziarul Universul, întreprinde lucrări pregatitoare editării Enciclopediei Universul (1942 - 1945). Fişele întocmite pentru realizarea acestei lucrari, ce trebuia să apară în 24 de volume, şi din care nu s-a publicat decât sumarul articolului de la litera "A", s-au pierdut.

• Revenit la Paris în calitate de consilier cultural al Legaţiei Romaniei (la începutul anului 1946) şi destituit în cursul anului 1947, ia decizia de a nu se mai întoarce în ţară, nu înainte însă de a mai colabora cu "Scrisori din Franţa. Esenţe franceze" la revista Viaţa Românească (numărul 2, februarie, 1946).

• După propriile sale mărturisiri: "Fusesem rechemat şi destituit într'un moment în care cei doi copii ai mei se aflau în ţară, şi, în condiţiile de atunci, recuperarea lor nu era posibilă, lucru care mi-a fost dovedit imediat. Mai mult, situaţia lor de copii «părăsiţi» de părinţi ca noi era precară: şi pentru a-i proteja în puţina masură în care mai puteam s'o facem, m-am decis să evit centrul de contacte şi de tentaţii pe care-l constitue Parisul: decizia cea mai grea şi mai decisivă, din punctul de vedere al viitoarei desfăşurări a activitatii mele, şi pe care n'am putut-o lua în deplină libertate".

[modifică] În exil, anii 1946 - 1999

• Secretar de redacţie la revista "Le Livre" din Paris (1947 - 1948) şi cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique (1948).

• Invitat ca profesor "encargado de curso" la Universitatea din La Laguna (Tenerife, Insulele Canare), va preda aici, din decembrie 1948 până în 1979, limba şi literatura franceză, ţinând şi unele cursuri de literatură italiană şi portugheză, de limba română sau de literatură comparată.

• În 1958 solicită şi obţine cetăţenia franceză.

• În 1964 şi 1971 autorităţile de la Bucureşti le permit celor doi copii rămaşi în România să se stabilească în Franţa.

• În 1965 Universitatea din Bordeaux îl numeste conferenţiar de literatură comparată "en congé de mission" in La Laguna, iar în 1978 este numit profesor titular în aceeaşi specialitate.

• În Insulele Canare, Alexandru Ciorănescu a fost din 1957 membru al Institutului de Studii Canariene, în cadrul căruia a condus Secţia de bibliografie (1957 - 1960, 1962 - 1970) şi de istorie (1974 - 1982).

• A coordonat, în calitate de director, colecţiile

• • "Clásicos Romero" (1968 - 1972), editări de clasici spanioli,

• • "Flor de Romero" (1968 - 1972), opere aparţinând literaturii universale,

• • "Enciclopedia Canaria", monografii pe teme spaniole, etc.

• Membru fondator al Fundaţiei Culturale Române din Madrid (1988).

• Doctor honoris causa al Universităţii din La Laguna.

• În orasul Santa Cruz de Tenerife o strada poarta numele lui Alejandro Ciorănescu, în semn de omagiu şi recunoştinţă faţă de unul dintre cei mai importanti istorici şi geografi ai Insulelor Canare.

• Revede România în 1991.

• Moare la 25 noiembrie 1999, în Insulele Canare, Spania.

[modifică] Opera

• Alexandru Ciorănescu debutează în 1926 în revista Vlăstarul, revista Liceului "Spiru Haret" din Bucureşti, fondată de fratele său, poetul Ion Ciorănescu.

• Solicitat de George Călinescu, publică în 1930 diferite articole de literatură comparată în revista Capricorn.

• Sprijinit de Nicolae Iorga şi de unul din fraţi, care îl susţine material, face în 1933 o călătorie de studii la Veneţia şi debutează editorial ca istoric în 1934, cu o colecţie de documente privitoare la domnia lui Mihail Radu (Mihnea al III-lea).

• In exil Alexandru Ciorănescu şi-a uimit adeosori compatrioţii prin multitudinea şi diversitatea temelor abordate. Într-o recenzie din 1965, Mircea Popescu afirma următoarele: "Dacă am afla că domnul Alexandru Ciorănescu, ale cărui studii de istorie şi de istorie literară le cunoşteam din ţară, iar lucrarea-i fundamentală, de curând retipărită, Ariosto în Franţa e şi astazi un model de literatură comparată, pregăteşte un tratat de matematică ori scrie o simfonie, nu ne-am mira câtuşi de puţin: omul e capabil de orice. Lasând gluma la o parte, trebuie sa mărturisim îndată admiraţia şi uimirea pe care ne-o trezeşte orice studiu al profesorului de la Universidad de la Laguna, care, în decurs de numai câţiva ani, ne-a dăruit: un dictionar etimologic al limbii române, o monografie în limba spaniolă asupra barocului, o editie completă a operelor lui Cristofor Columb, o exemplară bibliografie a literaturii franceze din secolul al XVI-lea, un roman în limba franceză, şi o sumedenie de alte «marunţişuri» de mare valoare ... "

• Volumul omagial publicat în 1991 de Fundaţia Culturală Română de la Madrid consacra 10 sectiuni operei lui Alejando Ciorănescu (filologie, literatură română, literatură franceză, literatură italiană, literatură spaniolă, literatură comparată, literatură generală, istorie română, Insulele Canare, Cristofor Columb şi America) şi un "Appendice" în care sunt înregistrate operele literare.

• În mai toate aceste domenii Alexandru Ciorănescu a redactat lucrări de referinţă, ceea ce i-a determinat pe comentatorii săi să-l plaseze în familia spiritelor enticlopediste ale culturii române (Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade).
• În calitate de lingvist care a realizat singurul dicţionar etimologic complet al limbii române (Diccionario etimmológico rumano), Alexandru Ciorănescu este considerat de hispanistul Dumitru Copceag: "un Corominas rumano: la mayor autoridad en materia de etimología".
• Principalele sale calităţi în acest domeniu ar fi simţul limbii, intuiţia şi relaţia afectivă cu fenomenele examinate, iar familia lingvistică din care face parte ar fi aceea a curentului idealist, reprezentat de Wilhelm von Humboldt, Benedetto Croce sau Karl Vossler, filologi pentru care limba este forma cea mai directa de expresie a spiritului uman.
• Cu acordul autorului, Dicţionarul etimologic al limbii române a fost reeditat la Bucureşti, într-un singur volum, în 2001. În prefaţa acestei ediţii, Alexandru Ciorănescu precizează: "L-am terminat în condiţiile ştiinţifice cele mai dificile, la mai multe mii de kilometri de cea mai apropiată bibliotecă românească, fără să dispunem de cărţi proprii, fără vreun ajutor sau colaborare, decât aceea a numeroşilor prieteni care ne-au furnizat cărţile absolut necesare".
• Referindu-se la studiile de critică şi de istorie literară publicate în ţară sau în exil, Ion Negoiţescu înregistrează aptitudinea lui Alexandru Ciorănescu de a realiza cu aceeaşi înzestrare ieşită din comun "contribuţii" de detaliu, lucrări de interpretare (cele doua mici monografii despre Vasile Alecsandri şi Ion Barbu), instrumente bibliografice de referinţă (Bibliographie de la littérature française, distinsă în 1960 cu Premiul "Brunet" al prestigioasei L'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres) sau sinteze care presupun strabaterea unui "material informativ uriaş" (El Barroco o el descubrimiento del drama, L'Avenir du passé. Utopie et littérature sau Le Masque et le Visage. Du baroque espagnol au classicisme français).
• Referindu-se la comparatist, Henri-François Imbert remarca modul în care Alexandru Ciorănescu pune problema: "Il s'est attaqué [...] dans Le Masque et le Visage, à ce qu'il appelle «l'idée de dette». Ainsi, à propos de Corneille et de Guillen de Castro: «Le problème ne se pose [...] pas de savoir si c'est vrai que Corneille "doit" quelque chose à Guillen de Castro, ni si celui-là a fait mieux que celui-ci; le problème est de savoir si, obligé comme il était, de suivre un modèle, Corneille a réussi à faire autre chose»".
• "Sub pseudonimul Mihai Tăcutu, înscris pe coperţile a doua plachete de versuri - Atlantic (1950) şi Biografie pentru rândunele (1952), «culese şi imprimate de autor», doar «pentru prietenii liberi», în tiraje condifentiale ce n-au depasit 48 de exemplare de fiecare titlu - stă travestită creaţia lirica din exil a lui Alexandru Cioranescu [...]" (Nicolae Florescu, 2000).
• În Caietele de miezul nopţii, Alexandru Busuioceanu semnalează volumul de versuri în limba spaniolă Vision desperada (Madrid, 1953), semnat José Domingo.
• Utilizând pseudonimul Alexandre Treize, Alexandru Ciorănescu a publicat la Paris, la Editura Gallimard, romanul Le Couteau vert (1963).
• A tradus în limba franceză Divina Comedie (Lausanne, 1964), pornind de la convingerea ca "poemul nu poate fi, dar trebuie tradus".
• Este traducător şi editor al lui Cristofor Columb în Franţa (Oeuvres de Christophe Colomb, Paris, 1961).
• Alexandru Ciorănescu este unul dintre puţinii scriitori români din exil care, începând cu anul 1967, când lingviştii i-au recenzat Dicţionarul etimologic român, s-a bucurat în ţară de o receptare obiectivă şi relativ constantă.
• În 1980 îi apare la Cluj, în traducere românească, volumul Barocul sau descoperirea dramei.
• Dupa 1989 a publicat în România romanul Care Daniel? (1995)
• Un prim volum memorialistic, intitulat Amintiri fără memorie, 1911-1934 a apărut în (1995).
• Un caiet manuscris cu 12 povestiri în limba franceză, intitulat Guignol triste şi datat 1974, a fost tradus în limba română şi editat de Simona Cioculescu (Paiaţa tristă, 2002).
• Corespondenţa dintre Alexandru Ciorănescu şi George Ciorănescu (circa 600 de scrisori din anii 1946 - 1992) se află în păstrarea Galateei Ciorănescu, soţia lui George Ciorănescu.
• Casa natala din Moroeni a fost donată Muzeului Literaturii Române.

[modifică] Lucrări publicate în România

• Documente privitoare la domnia lui Mihail Radu, Bucureşti, 1934;
• Domnia lui Mihnea III (Mihail Radu), Bucureşti, 1935;
• Alexandru Depărăţeanu, Bucureşti, 1936;
• Documente privitoare la istoria românilor culese din arhivele din Simancaş, Bucureşti, 1940;
• Vie de Jacques Amyot, d'après des documents inédits, Paris, 1941;
• La Roumanie. Vues générales, Bucureşti, 1942, (traducere în limba germană, Bucureşti, 1943);
• Teatrul românesc în versuri şi isvoarele lui, Bucureşti, 1943;
• La Roumanie vue par les étrangers, Bucureşti, 1944;
• Literatură comparată, studii şi schiţe, Bucureşti, 1945;

[modifică] Lucrări publicate în exil

• Don Carlos de Viana, drama in patru acte, Paris, 1954;
• Estudios de literatura española y comparada, La Laguna, 1954;
• El Barroco o el descubrimiento del drama, La Laguna, 1957 (traducere în limba română, Cluj, 1980);
• Bartolomé Cairasco de Figueroa. Su vida, su familia, su amigos, Madrid, 1957;
• Diccionario etimológico rumano (7 fasciculos), La Laguna, 1958 - 1966 (ediţia a doua Bucureşti, 2001, editat de Tudora Sandru Mehedinţi, Magdalena Popescu Marin, prefaţă de Alexandru Ciorănescu);
• Bibliographie de la littérature française du XVIe siècle, Paris, 1959;
• Colón y Canarias, La Laguna, 1959, (ediţia a doua Santa Cruz, 1979);
• La primera biografia de Cristóbal Colón, Santa Cruz, 1960;
• L'Arioste en France, des origines à la fin du XVIIIe siècle, 2 volume, Paris, 1938, respectiv ediţia a doua, Torino, 1963;
• Le Couteau vert, roman, Editura Gallimard, Paris, 1963 (traducerea în limba română de Ileana Cantuniari şi Mihai Cantuniari, Bucureşti, Montreal, 1993);
• Thomas Nichols, mercader de azúcar, hispanista y hereje, La Laguna, 1963;
• Principios de literatura comparada, La Laguna, 1964 (traducerea în limba româna de Tudora Sandru Mehedinţi, Bucureşti, 1997);
• Augustín de Betancourt, su obra técnica y ciéntifica, La Laguna, 1965;
• La Laguna. Guía histórica y monumental, La Laguna, 1965;
• Bibliographie de la littérature française du XVIIe siècle, 3 volume, Paris, 1966 - 1967 (ediţia a doua 1970);
• Colón humanista. Estudios de humanismo atlántico, Madrid, 1967;
• Bibliographie de la littérature française du XVIIIe siècle, 3 volume, Paris, 1969;
• L'Avenir du passé. Utopie et littérature, Paris, 1972 (traducere în limba română de Ileana Cantuniari, Bucureşti, 1996);
• Vasile Alecsandri, Twayne's World Authors Series, New York, 1973;
• Bibliografia franco-española 1600-1715, Madrid, 1977;
• Historia de Santa Cruz de Tenerife, 2 volume, Santa Cruz, 1977, 1978;
• Ion Barbu, Twayne's World Authors Series, New York, 1981 (traducerea în limba româna, Bucureşti, 1996);
• Le Masque et le Visage. Du baroque espagnol au classicisme française, Geneva, 1982;
• Historia del Cabildo Insular de Tenerife, Santa Cruz de Tenerife, 1988;

[modifică] Lucrări apărute după 1989

• Care Daniel?, roman, Bucureşti, 1995;
• Amintiri fara memorie I, 1911-1934, Bucureşti, 1995;
• Eminescu sub fiorul timpului cu o prefaţă de Nicolae Florescu, Bucureşti, 2000;
• Dicţionar etimologic român -- ediţia a doua a Diccionario etimológico rumano (7 fasciculos), La Laguna, 1958 - 1966, editat de Tudora Sandru Mehedinţi, Magdalena Popescu Marin, cu o prefaţă de Alexandru Ciorănescu), Bucureşti, 2001;
• Paiaţa tristă, povestiri, traducere în limba română şi prefaţă de Simona Cioculescu, Bucureşti, 2002.

[modifică] Referinţe

[modifică] Cărţi despre şi cu Alexandru Ciorănescu

• Florin Manolescu, Dicţionarul scriitorilor români din exil
• Aurelio Rauta -- (Aurel Răuţă) (editor), Alexandru Cioranescu, L'Homme et l'oeuvre, Fundación Cultural Rumana, Madrid, 1991;
• Mihai Gabriel Popescu, Ştefan Ion Ghilimescu, Dinastia de cărturari a Ciorăneştilor, Târgovişte, 2000
• Crisula Ştefănescu, Între admiraţie şi iubire. De vorbă cu Alexandru Ciorănescu] Bucureşti, 2000
• Marin Bucur, Istoriografia literară romănească, Bucureşti, 1973, paginile 427 - 431 (cu o bibliografie);

[modifică] Articole despre Alexandru Ciorănescu

• Anca Andrei-Fanea, Fişă bio-bibliografică, Jurnalul literar, numărul 21 - 24, noiembrie - decembrie, 1999, pagina 29.

• L.M. Arcade, Le Couteau Vert, Fiinţa românească, numărul 2, 1964, paginile 110 - 111;

• Mircea Popescu, Alexandru Ciorănescu, traducător francez al lui Dante, Revista Scriitorilor Români, numărul 4, 1965, paginile 157 - 158;

• Mihai Gabriel Popescu, O familie de intelectuali dâmboviţeni, Ciorănescu, Scripta Valachica, Târgovişte, 1972, paginile 353-359;

• Gheorghe Dănescu, Alexandru Ciorănescu şi ispitele utopiei, Ethos, Caiet I, 1973, paginile 243-244;
• Gheoghe Bulgăr, O monografie Alecsandri la New York, Tribuna României, nr. 46, 1 octombrie 1974, pagina 12;
• Mircea Anghelescu, Alexandru Ciorănescu. Vasile Alecsandri, Revista de istorie şi teorie literară, nr. 4, 1974, paginile 577 - 578;
• Mircea Popescu, Utopia sau «Viitorul trecutului, Revista Scriitorilor Români, numărul 13, 1975, paginile 183 - 185;
• Mircea Anghelescu, Ion Barbu, România literară, numărul 15, 8 aprilie 1982, pagina 19;
• Ovidiu Vuia, Barocul sau descoperirea dramei de Alexandru Ciorănescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, Carpaţii, numărul 34 - 35, 1982, paginile 21 - 23;
• Mihai Niculescu, «Ion Barbu», de Alexandru Ciorănescu, Revista Scriitorilor Români, numărul 19, 1982, paginile 174 - 176;
• Basarab Nicolescu, O importantă contribuţie la critica barbiană: «Ion Barbu» de Alexandru Ciorănescu, Limite, numerele 38 - 39, februarie 1983, paginile 13 - 14;
• Aurel Răuţă, Românii de seamă. Alexandru Cioranescu, Cuvântul românesc, numărul 93, ianuarie 1984, paginile 12 - 13;
• Mircea Anghelescu, Alexandru Ciorănescu, Revista de istorie şi teorie literară, ianuarie - iunie, 1988, paginile 278 - 279;
• Mircea Anghelescu, Un exilat care n-a plecat niciodată, România literară, numărul 20, 1990;
• Ion Negoiţescu, Alexandru Ciorănescu, Contrapunct, numărul 52, 28 decembrie, 1990, pagina 8;
• Mircea Anghelescu, Aniversare, Cotidianul, Supliment cultural L.A. & I., numărul 28, 18 noiembrie, 1991, pagina 2;
• Cicerone Poghirc, Alexandru Cioranescu, l'Homme et l'oeuvre (volum omagial), Lupta, numărul 165, 7 iulie 1991, pagina 6;
• Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Hommage au professeur Alexandre Cioranescu, Synthesis, 1991, paginile 3 - 4;
• Adrian Marino, Le Masque et le visage, Synthesis, 1991, paginile 5 - 7;
• Dan Grigorescu, De Bucarest à Tenerife, via Paris. Le trajet d'un comparatiste de marque: Alexandru Ciorănescu, Euresis. Cahiers roumains d'études littéraires, numărul 1 - 2, 1993, paginile 131 - 133;
• Andreea Deciu, Refugiul unui scriitor (despre romanul Cuţitul verde, originalul, Le Couteau vert, a fost scris de Alexandru Ciorănescu în limba franceză), România literară, numărul 3, 26 ianuarie - 1 februarie, 1994, pagina 6;
• Tudora Sandru Mehedinţi, Alexandru Ciorănescu, România literară, numărul 49, 8 - 14 decembrie, 1999, pagina 14;
• Pavel Chihaia, Ultimul dialog cu Alexandru Ciorănescu, Luceafarul, numărul 29, 25 iulie, 2001, pagina 13.