Amper
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Amperul (simbol: A) este unitatea de măsură pentru intensitatea curentului electric. În Sistemul internaţional de unităţi (SI) amperul este una dintre cele şapte unităţi fundamentale. Denumirea de amper a fost dată în cinstea fizicianului francez André-Marie Ampère, pentru numeroasele sale contribuţii la dezvoltarea eletromagnetismului.
Simbolul pentru amper este întotdeauna majuscula A. În schimb numele unităţii scris întreg începe cu minuscula a (amper), cu excepţia cazurilor cînd majuscula e cerută de alte reguli ortografice.
Cuprins |
[modifică] Definiţie
Amperul este intensitatea unui curent electric constant care, menţinut în două conductoare paralele şi rectilinii de lungime infinită, de secţiune transversală circulară neglijabilă şi plasate în vid la distanţa de un metru unul de celălalt, produce între aceste conductoare o forţă egală cu 2×10–7 newton pe fiecare metru de lungime.
[modifică] Relaţie cu alte mărimi
Intensitatea curentului electric este dată de fluxul de sarcini electrice care trec printr-o suprafaţă dată în unitatea de timp. Astfel, un curent de un amper reprezintă deplasarea dirijată a unei sarcini de un coulomb într-un interval de o secundă:
Ca unitate fundamentală, amperul nu se defineşte în raport cu alte mărimi. În schimb unitatea de măsură pentru sarcina electrică se defineşte în raport cu amperul, ca fiind sarcina electrică transportată de un curent de un amper într-un interval de o secundă.
[modifică] Bibliografie
[modifică] Vezi şi
- Legea lui Ampère
