Cneaz
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cneaz este un cuvânt întâlnit în unele limbi slave. Este tradus uneori inexact prin Prinţ sau Duce.
Cuprins |
[modifică] Etimologie
Cuvântul îşi are originea probabilă din cuvântul proto-germanic Kuningaz, care la rândul lui a fost împrumutat în limbile finlandeză şi estonă – Kuningas.
Titlul este scris şi pronunţat similar în limbile est-europene:
- limba bulgară – княз (kniaz);
- limbile rusă şi ucrainiană – князь, cu femininul княгиня cniaghinia;
- în limbile sârbă. croată şi slovenă – кнез/knez;
A fost împrumutat din limbile slave în
- limba română – cneaz sau chinez şi în
- limba maghiară – kenéz.
În limbile vest slave şi-a schimbat într-o oarecare măsură înţelesul în
- limba sorbiană de jos a ajuns să însemne senior feudal, iar în
- limba poloneză, acest împrumut germanic a ajuns ksiądz – "preot" sau książę– "duce".
[modifică] Evul mediu
Înţelesul cuvântului s-a schimbat de-a lungul timpului. La început a fost folosit pentru a desemna funcţia şefului de trib. Mai târziu, odată cu dezvoltarea statelor feudale, a ajuns să desemneze pe domnitorul în statele slavilor răsăriteni. Aceste state erau княжество – cniajestvo – cnezatele, aşa cum au fost Rusia Kieveană sau Cnezatul Moscovei.
Odată cu creşterea gradului de centralizare, a întinderii şi forţei economice şi militare a statului feudal, titlul s-a schimbat în Velikii Cneaz – Mare Cneaz, el domnind peste un Velikoe Cniajestvo – Mare Cnezat, în vreme ce vasalii săi erau udelni cniaz, sau mai simplu cneaz, iar statele conduse de aceştia din urmă fiind numite udel, udelnoe cneajestvo ori volost.
Când Rusia Kieveană a fost fragmentată în secolul al XIII-lea, titlul de cneaz a continuat să fie folosit în statele rutene, inclusiv în Novgorod, Vladimir-Suzdal, Cnezatul Moscovei, Tver, Halici-Volinia şi în Marele Ducat al Lituaniei.
[modifică] Titlul rusesc în feudalismul târziu şi în epoca modernă
Cum Cnezatul Moscovei câştiga tot mai multă putere asupra statelor succesoare ale Rusiei Kievene, Marele Cneaz Ivan al IV-lea a fost încoronat în 1547 Ţar. Începând cu mijlocul seclului al XVIII-lea, titlul de Mare Cneaz a început să fie folosit pentru fii şi nepoţii pe linie masculină a împăraţilor Rusiei.
Cneaz a continuat să fie un titlu nobiliar al membrilor familiei Rurikide, (Repnin, Gorciakov) sau Gediminide (Galiţine, Troubeţkoi). Rurikizii şi Gediminizii erau numiţi cneji (prinţi) încă din vremea când domniseră în mici cnezate (principate) medievale suverane. După ce statele lor au fost absorbite de Marele Cnezat al Moscovei, conducătorii acestor stătuleţe au ajuns membri ai Curţii ţarilor, fiind autorizaţi să-şi păstreze titlurile princiare.
Începând cu secolul al XVIII-lea, titlul era conferit în mod ocazional de ţar ca răsplată pentru servicii deosebite aduse imperiului. Astfel, Petru cel Mare i-a conferit titlul de cneaz asociatului său, Alexandr Menşikov, iar mai târziu, Ecaterina cea Mare i-a conferit acest titlu amantului ei, comandantul militar şi omul de stat Grigori Potemkin. După 1801, după încorporarea Georgiei în Imperiul Rus, diferitele titluri nobiliare ale aristocraţilor locali au fost traduse în limba rusă, deseori într-un mod controversat, prin "cneaz". În mod similar, numeroşi nobili mărunţi tătari au pretins dreptul de a se numi "cneji", deoarece erau descendenţii lui Genghis Han.
Între 1809-1917, Finlanda, era numită Marele Ducat al Finlandei (Velikoe Cneajestvo Finlandskoe).
[modifică] Vezi şi
- Lista Marilor Duci ai Rusiei
- Lista marilor Ducese ale Rusiei
