Ernst Cassirer
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ernst Cassirer (n. 1874, Breslau – 1945, New York) a fost un filozof german neokantian. S-a născut la Breslau, in Germania (astăzi Wroclaw, Polonia), într-o familie de evrei înstăriţi. A început prin a studia dreptul la Universitatea din Berlin (1892), dar s-a reorientat către literatură şi filozofie, urmând şi cursuri de istorie, filologie şi ştiinte la universităţile din Leipzig, Heidelberg si München.
Din 1896 a fost unul din studenţii lui Herman Cohen la Universitatea din Marburg, la „scoala neokantiană“ al carei exponent de seamă a devenit mai târziu. În 1899 a obţinut doctoratul, iar în 1906 un post de Privatdozent la Berlin.
Reputatia lui a crescut constant: in 1914 a primit Medalia „Kuno Fischer“ a Academiei din Heidelberg pentru lucrarea Das Erkenntnisproblem. Dupa război a ocupat un post de profesor titular la proaspat infiintata Universitate din Hamburg.
Anii de profesorat la Hamburg au marcat trecerea lui Cassirer de la marile teorii ale filozofiei (concretizate in monumentala Das Erkenntnisproblem in der Philosophie und Wissenschaft der neueren Zeit, 3 vol., 1906–1920 si Substanzbegriff und Funktionsbegriff, 1910) la limbă, mituri, artă şi cultură.
Opera lui principală în această direcţie, Philosophie der symbolischen Formen, a fost publicată în trei volume: Die Sprache (Zur Phänomenologie der sprachlichen Form) în 1923, Das mythische Denken in 1925 si Phänomenologie der Erkenntnis în 1929.
În Filozofia formelor simbolice Cassirer a aplicat principiile gândirii kantiene în directia elaborarii unei teorii a culturii prin care afirma ca limba, miturile, religia, arta, stiinta sunt forme simbolice, de unde si conceptul de om ca "animal simbolic".
În ciuda climatului politic nefavorabil, Cassirer a fost ales rector al Universitatii din Hamburg in 1929 – primul evreu promovat în aceasta functie într-o universitate germana.
Dupa venirea naziştilor la putere, a plecat in Anglia, unde a predat doi ani la Oxford, apoi a acceptat un post la Universitatea din Goteborg (Suedia). În 1935 a primit cetăţenia suedeză. După ocuparea Franţei se va stabili in SUA, unde a petrecut un an la Yale ca visiting professor, apoi a ţinut cursuri la Columbia University şi la University of California din Los Angeles. S-a stins din viata în aprilie 1945.
