Henrik Ibsen
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
||
| Acest articol face parte din seria Literatură |
||
| Istoria literaturii | ||
|
Antichitate - Evul Mediu |
||
| Specii literare | ||
|
BD - Basm - Literatură pentru copii |
||
| Genuri literare | ||
|
Genul epic - Genul liric |
||
| Vezi şi | ||
| Literatură română | ||
|
Scriitori - Cărţi |
||
| Literatură străină | ||
|
americană - arabă |
||
| Meta | ||
|
Proiectul literatură |
||
| editează | ||
Henrik Ibsen (n.20 martie 1828 - d. 23 mai 1906) este un dramaturg norvegian, considerat părintele teatrului modern european, unul dintre reprezentanţii de seamă ai dramei de idei din literatura mondială.
[modifică] Date biografice
După o adolescenţă marcată de destrămarea familiei, a lucrat ca regizor la teatrul din Bergan. Obţinând o bursă de studii în Germania, a fost influenţat de Kierkegaard. Respins şi neînţeles în propria ţară, Ibsen a trăit timp de 27 de ani în străinatate, în Italia şi Germania , în principal la Roma, revenind la Oslo în anii 1890. Paradoxal, după o viaţă petrecută în exil, a primit funeralii de stat.
Faima sa este aceea a unui realist care a înlocuit restricţiile piesele "bine-făcute" ale epocii sale cu drame "naturaliste" scrise în limbajul cotidian, cum ar fi "Casa cu păpuşi"(1879). A inaugurat în literatura universală teatrul de idei. Creaţia lui Ibsen se impune prin adâncimea viziunii, simplitatea intrigii, gravitatea temei, acuitatea conflictului, vigoarea dialogului şi pasiunile personajelor.
[modifică] Bibliografie
- Catilina (1850)
- Kjæmpehøjen ((1850)
- Sancthansnatten (1852)
- Fru Inger til Østeraad (Doamna înger din Ustraat) (1854)
- Gildet paa Solhoug (1855)
- Olaf Liljekrans (1856)
- Hærmændene paa Helgeland (Războinicii lui Helgeland) (1857)
- Kjærlighedens Komedie (1862)
- Kongs-Emnerne (1863)
- Brand (1865)
- Peer Gynt (1867)
- De unges Forbund (1869)
- Kejser og Galilæer (1873)
- Samfundets støtter (Stâlpii societăţii) (1877)
- Et dukkehjem (O casă cu păpuşi) (1879)
- Gengangere (Strigoii) (1881)
- En Folkefiende (Un duşman al poporului) (1882)
- Vildanden (Raţa sălbatică) (1884)
- Rosmersholm (1886)
- Fruen fra havet (Femeia mării) (1888)
- Hedda Gabler (1890)
- Bygmester Solness (Constructorul Solness) (1892)
- Lille Eyolf (1894)
- John Gabriel Borkman (1896)
- Når vi døde vågner (Când noi, morţii, vom învia) (1899)
