Henryk Sienkiewicz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Henryk Sienkiewicz ( n. 5 mai 1846 Wola Okrzejska - d. 15 noiembrie, 1916 Vevey ) romancier şi nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905.

Cuprins 1 Motivaţia Juriului Nobel 2 Date biografice 3 Bibliografie 4 Legături externe

[modifică] Motivaţia Juriului Nobel

"pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic".

[modifică] Date biografice

Sienkiewicz s-a născut la 5 mai 1846, în familia unui mic arendaş, care cultiva la copiii săi tradiţiile cavalereşti şi patriotice, învăţându-i pe de rost Cântecele istorice ale lui J.U. Niemcewicz înainte de a-i învăţa să citească. Un unchi al tatălui slujise regelui Stanislaw August, iar Kazimierz, fratele scriitorului, cade, la 1871,în războiul franco-prusian. Sienkiewicz nu a fost prea silitor la învăţătură. Îl atrăgeau mai mult lecturile şi portretele cavalerilor în armuri, care împodobeau o biserică în stil gotic de pe strada Swietojanska, din Varşovia, pe care trecea zilnic spre gimnaziu. În anul 1865 părăseşte şcoala, fără să-şi susţină examenul de maturitate. O va face un an mai târziu, când îşi începe, tot la Varşovia, şi studiile superioare, întîi la facultatea de drept, apoi la medicină şi, în cele din urmă, la filologie. Disputele dintre adepţii şi adversarii pozitivismului îl apropie de cei dintâi, dar între anii 1869 şi 1873 parcurge toate nuanţele de la radicalismul manifestat de "Przeglad Tygodniowy" la tradiţionalismul cotidianului conservator de la "Gazeta Polska", la care colaborează. În anul 1871 îşi întrerupe din nou studiile. Era ziaristul preferat al varşovienilor, când, în 1876, pleacă în California, pentru ca, împreună cu câţiva prieteni, printre care şi celebra actriţă Helena Modrzejewska, să înfiinţeze o fermă.

Contactul cu "lumea nouă" îl impresionează la început, dar sesizează repede şi efectele negative ale "civilizaţiei". Îl revoltă politica de exterminare a indienilor şi drama imigranţilor polonezi. Nostalgia macină repede entuziasmul "coloniştilor-artişti" şi proiectele iniţiale sunt abandonate. Vizitându-şi compatrioţii, Sienkiewicz descoperă prototipurile multor personaje din cărţile sale. Tragedia indienilor îi sugerează analogii cu situaţia în care se afla poporul său după desmembrarea Poloniei. Întorcându-se în ţară în 1878, începe redactarea trilogiei Prin foc şi sabie, Potopul şi Pan Wolodyjowski. Succesul este uriaş, dar prima parte este aspru criticată pentru interpretarea falsă a istoriei. O calătorie în Orient, îl aduce în 1886 şi la Bucureşti.

Dezorientarea care cuprinsese intelectualitatea poloneză în faţa avântului mişcării muncitoreşti din ultimile două decenii ale secolului al - XIX lea a afectat şi creaţia lui Sienkiewicz. Romanele Fără dogmă şi Familia Polaniecki fac apologia tradiţionalismului catolic, iar Vârtejuri rămâne un pamflet la adresa revoluţiei din 1905. În timpul primului război mondial, Sienkiewicz organizează în Elveţia, împreună cu Ignacy Paderewski, Comitetul de ajutorare a victimilor războiului din Polonia. Moare la 15 noiembrie 1916 laVevey. Osemintele i-au fost aduse în patrie în 1924.

[modifică] Bibliografie

• Humoreski z teki Worszyłły (Humoreştile din mapa lui Worszyllo) (1872)
• Na Marne (1872)
• Stary Sługa (1875)
• Hania (1875)
• Szkice Węglem (1877)
• Listy z Podróży do Ameryki (1878)
• Janko Muzykant, 1879
• Za chlebem (După pâine), (1880)
• Rodzina Połanieckich (Familia Polaniecki), (1895)
• Quo Vadis , (1896)
• Krzyżacy (Cavalerii teutoni), (1900)
• Ogniem i mieczem (Prin foc şi sabie), (1884)
• Potop (Potopul) - roman istoric, (1886)
• Pan Wołodyjowski, (1888)
• Bez dogmatu (Fără dogmă), (1891)
• Na jasnym brzegu (Pe ţărmul însorit), (1897)
• Na polu chwały(Pe câmpul de glorie), (1906)
• Wiry (Vârtejuri), (1910)
• W pustyni i w puszczy (Prin pustiu şi prin savană), (1912)

[modifică] Legături externe

• en Biografie oficială
• pl Museum Oblegorek

Predecesor: Frédéric Mistral, José Echegaray

Premiul Nobel pentru literatură 1905

Succesor: Giosuè Carducci