Muflon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Muflonul european, numit şi oaie sălbatică

Denumirea ştiinţifică, Ovis ammon musimon, Pallas, 1811, arată acest animal ca strămoş al oii domestice.

Are lungimea corpului de 1,1-1,3 m, coada de 3-6 cm şi înălţimea la greabăn de 60-80 cm. Greutatea poate atinge 50 kg.

Aspectul general al muflonului este asemănător cu al berbecului. Mai ales masculul are coarne inelate, puternice şi răsucite. Acestea cresc în spirală odată cu vârsta animalului, putând ajunge la 90 cm. Femelele poartă uneori şi ele coarne, mai mici, de până la 10-12 cm. Copita este la fel cu cea a oii domestice.

Muflonul a trăit în România în trecut, dispărând într-o perioadă nedeterminată precis din Evul mediu. În secolul XX a fost reintrodus, după mai multe încercări de aclimatizare, în primul rând în Dobrogea, centrul Munteniei, judeţul Argeş, judeţul Alba. S-a dezvoltat bine, deşi nu atât de rapid pe cât ar fi dorit cei care s-au ocupat de introducerea lor. S-a acomodat în special în pădurile din zonele de dealuri joase şi coline, precum şi în pădurile de câmpie cu umiditate relativ crescută, spre deosebire de arealul originar, stâncos şi destul de arid. Cu toate acestea evită şi zonele cu prea multă apă şi nu înoată decât în cazuri cu totul excepţionale. Este predispus, ca şi oaia domestică, la gălbează.

Muflonul are simţuri foarte bune, precum şi o agerime şi sprinteneală surprinzătoare pentru cei ce se lasă înşelaţi de înfăţişarea sa aparent greoaie.

Păscutul şi adăpatul se desfăşoară seara şi noaptea.

Împerecherea are loc în octombrie-noiembrie, iar după cca. 22 săptămâni oaia sălbatică se retrage singură, în locuri ascunse şi fată unul sau, mai rar, doi miei. După câteva zile revine cu mielul la cârd.

Hrana muflonului este vegetală, constând din ierburi de pădure, lăstari, frunze etc. Uneori intră şi în culturi, dacă acestea sunt prea aproape de arealul său.

Printre duşmanii naturali ai muflonului se numără câinii hoinari, râsul, lupul, ursul, iar pentru miei şi acvila, zăganul şi alţi vulturi, vulpea, şacalul şi pisica sălbatică.