Patrician
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Patricienii au fost la început casta elită în Roma antică. În timpurile vechiului Imperiu Roman, termenul patrician era un titlu specific dat unui înalt oficial de curte.
În latină cuvântul pentru „patrician“ este patricius (plural patricii). El provine de la patrēs (cōnscrīptī), pluralul lui pater („tată“) şi din sensul adăugat al „părinţilor înrolaţi“ (membrii Senatului roman). Cuvântul revine limbii engleze ca „patrician“ din versiunea în engleza de mijloc - patricion şi din franceză veche - patricien.
Cuprins |
[modifică] Castă patriciană
În primele zile ale Republicii Romane, patricienii au format un grup dominant ereditar înăuntrul Senatului. Patricienii pretindeau că erau capabili să-şi urmărească linia familiană până la membrii iniţiali ai Senatului roman. Toate magistraturile erau interzise non-patricienilor, care erau cunoscuţi ca plebei. Statutul patrician era moştenit, iar intermariajul dintre patricieni şi plebei era interzis. De asemenea, şi comerţul între cele două părţi era interzis.
De-a lungul timpului, conflictul s-a amplificat între cele două clase, iar patricienii erau încet forţaţi să renunţe la puterea lor. În 494 î.Hr., oficiul de tribun a fost creat pentru a îngriji interesele plebeilor; nici un patrician nu putea deţine acest oficiu. Până în anii 320 î.Hr., toate magistraturile erau deschise candidaţilor plebei şi importanţa distingerii dintre patricieni şi plebei a început să se piardă. În plus, pentru că statutul patrician era strict moştenit şi nici o familie nouă nu putea fi creată, numărul familiilor de patricieni a scăzut.
Până în ultimele zile ale Republicii Romane în secolul I î.Hr., familii de plebei înstărite deveniseră de ceva vreme o parte integrală a elitei romane, iar statutul patrician oferea puţin mai mult decât prestigiu. Această realitate a devenit clară în 59 î.Hr., când patricianul Publius Clodius Pulcher a aranjat să fie adoptat de un plebeu (care era cu un an mai tânăr decât el!) astfel încât să poată candida la oficiul de tribun. Una dintre puţinele poziţii care rămâneau rezervate patricienilor în acel moment era oficiul de preot înalt sau pontifex maximus. Iulius Cezar, unul dintre cei mai proeminenţi politicieni patricieni din timpurile sale, a deţinut acest oficiu până la moartea sa.
[modifică] Poziţie patriciană
Sub Imperiul Roman, statutul de patrician aşa cum fusese înţeles în Republică a încetat să mai aibă înţeles în viaţa de zi cu zi. Împăratul Constantin a reintrodus termenul; Patrician (Patricius) a devenit un titlu onorific pentru cei care demonstrau serviciu credincios Imperiului. Au fost, în geleral, puţini patricieni în Imperiu în acelaşi timp, iar uneori unul chiar unul singur. Până în secolul V în Vest, titlul denota în general un om care deţinea puterea în spatele tronului imperial, de obicei un general al armatei romane. Între patricienii acestei ere se includ Stilicho, Constantius III (înainte să devină co-împărat), Aëtius, Boniface şi Ricimer. Termenul a fost folosit ocazional în acest sens în Europa vestică după finalul Imperiului Roman; de exemplu, Papa Ştefan III a acordat titlul „Patrician al romanilor“ conducătorului franc Pippin III. În est, unte împăraţii menţineau controlul asupra puterii, titlul şi-a menţinut un înţeles onorific, până când titlurile latine au ieşit din uz pe măsură ce greaca devenea limba curţii.
[modifică] Listă de patricii
- Flavius Iulius Constantius: 335-337
- Flavius Stilicho: 394-408 (şi magister militum)
- Flavius Constantius: 417-421 (mai târziu împărat februarie-septembrie 421)
- Flavius Castinus: anii 420
- Bonifacius: 432
- Flavius Aëtius: 433-454 (şi magister militum)
- Petronius Maximus: 445-455 (mai târziu împărat martie-aprilie 455)
- Ricimer: 456-472 (şi magister militum)
- Gundobad: 472-473 (şi magister militum, mai târziu rege de Burgundia 473-516)
- Odoacer: 476-493 (şi rege al Italiei)
- al-Harith ibn Jabalah: 529-569 (şi rege de Ghassanids)
[modifică] Uz modern
În engleza modernă, cuvântul patrician este în general folosit pentru a denota un membri al clasei superioare, adesea cu conotaţii de avere moştenită, elitism şi un sens de datorie nobilă. Această definiţie derivă din înţelesul iniţial al cuvântului anterior.
[modifică] Uz în ficţiune
În seriile satirice de fantasy Discworld de autorul britanic Terry Pratchett, oraşul Ankh-Morpork era condus de o figură prezidenţială asemănătoare vechii nobilimi romane. Liderul conducea sub titlul de patrician, dar este cu toate meritele un simplu tiran. În seriile de romane City Watch (vezi Guards! Guards!) patricianul este numit Havelock Vetinari şi deşi înfăţişează o faţată democratică, este în toate intenţiile şi scopurile un dictator, unul (relativ) indulgent însă.
În trilogia SF Fundaţia de Isaac Asimov, în romanul Fundaţia şi Imperiul, lui Ducem Barr i se face referire ca fiind un patrician al Imperiului. Întru această poveste este un titlu nobil, clar derivat din sensul roman imperial, după care imperiul Galactic al lui Asimov a fost modelat. În plus, o serie a celebrului Stargate SG-1, intitulat StarGate: Haven, are Imperiul Patrician ca inimicul principal.
[modifică] Articole corelate
- Patriciat
