Piotr Arkadievici Stolîpin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Piotr Arkadievici Stolîpin (în limba rusă: Пётр Арка́дьевич Столы́пин) 14 aprilie (2 aprilie stil vechi) 1862 - 18 septembrie (5 septembrie stil vechi) 1911) a fost Preşedinte al Consiliului de Miniştri (Prim-ministru) al guvernului ţarului Nicolae al II-lea din 1906 până în 1911. El a devenit cunoscut pentru măsurile de mână-forte prin care a încercat să desfiinţeze grupurile revoluţionare, dar şi pentru reforma lui agrară.
Stolîpin era membru al marii aristocraţii ruse, înrudit pe linei paternă cu poetul Mihail Lermontov. El a avut parte de o educaţie aleasă şi a fost funcţionar în birocraţia guvernamentală. Succesele lui l-au condus către prima funcţie guvernamentală importantă, aceea de ministru de interne în guvernul lui Ivan Goremîkin. Doar câte luni mai târziu, ţarul Nicolae al II-lea l-a numit pe Stolîpin în funcţia de Prim-ministru, înlocuindu-l pe Goremîkin.
Rusia anului 1906 era zguduită de mişcările revoluţionare şi de nemulţumirile populare. Organizaţiile de stânga concepeau campanii împotriva autocraţiei având suport popular. În toată Rusia, oficiali ai poliţiei şi membrii ai birocraţiei guvernamentale erau asasinaţi. Pentru a răspunde acestor atacuri, Stolîpin a introdus un sistem de tribunale militare care judecau rapid rebelii acuzaţi. Dacă acuzaţii erau condamnaţi la moarte, aşa cum se întâmpla deseori, sentinţa era dusă la îndeplinire într-o zi. Mii de radicali ruşi au fost executaţi în perioada de funcţionare a acestui sistem. De atunci, spânzurătoarea au fost poreclită Cravata lui Stolîpin.
El a dizolvat prima Dumă pe 22 iulie (9 iulie stil vechi) 1906, cu care nu a putut coopera în special în problema reformei agricole. Stolîpin a sperat de asemenea să îndepărteze cauzele nemulţumirilor ţărăneşti. Pentru asta, el a introdus reforme importante ale pământului. El a încercat, de asemenea, să îmbunătăţească viaţa muncitorilor industriali şi să crească puterea guvernelor locale.
Opiniile despre munca lui Stolîpin sunt foarte diverse. În atmosfera de insubordonare de după Revoluţia din 1905, el a trebuit să reprime revoltele violente şi anarhia. Reforma sa agrară promitea mult. Spusele lui Stolîpin, şi anume că "pariază pe cel puternic", a fost deseori interpretată cu reavoinţă. Stolîpin şi colaboratorii lui, (printre care trebuie menţionat în primul rând ministrul agriculturii Krivoşein), au încercat să dea o şansă cât mai multor ţârani cu putinţă să scape de sărăcie prin încurajarea unificării petecelor de pământ înprăştite, prin facilităţi bancare pentru ţărani, prin stimularea migraţiei din zonele superpopulate către zonele cu pământuri virgine din Kazahstan şi din sudul Siberiei.
Scopul lui Stolîpin era să creeze o pătură de ţărani relativ avută, care să fie sprijinitori ai ordinii sociale. (Vezi articolul Reforma lui Stolîpin).
Lenin s-a temut că Stolîpinn va reuşi să ajute Rusia să evite o revoluţie violentă.
Mulţi lideri politici germani s-au temut că o transformare economică încununată de succes în Rusia va submina poziţia dominată a Germaniei în Europa de-a lungul numai unei generaţii. Unii istorici au cred că liderii Germaniei din 1914 au ales să provoace Rusia Ţaristă să intre în război, pentru a o învinge înainte de a ajunge prea puternică. Pe de altă parte, ţarul nu l-a sprijinit pe Stolîpin în mod necondiţionat. De fapt, se crede că poziţia lui Stolîpin la Curtea Imperială era deja serios deteriorată în momentul în care a căzut victimă atentatului din 1911.
Reformele lui Stolîpin nu au supravieţuit vremurilor tulburi ale primului război mondial, Revoluţiei din Octombrie şi Războiului civil.
Stolîpin a schimbat componenţa Dumei, în dorinţa de a o face mai receptivă la propunerile legislative guvernamentale. După dizolvarea celei de-a doua Dume din iunie 1907, el a schimbat proporţia voturilor în favoarea nobililor şi a celor bogaţi, reducând ponderea voturilor claselor de jos. Efectul acestei manevre a fost o a treia Dumă cu mai mulţi membri conservatori, mai dornici de cooperare cu guvernul.
Pe 14 septembrie (1 septembrie stil vechi) 1911, Stolîpin, în timp ce urmărea o reprezentaţie la Opera din Kiev, a fost victima unei tentative de asasinat a unui radical de stânga, Dmitri Bogrov. A murit patru zile mai târziu.
| Predecesor: Ivan Goremîkin |
Prim ministru al Rusiei 21 iulie 1906—18 septembrie 1911 |
Succesor: Vladimir Kokovtsov |
