Teoria creaţionistă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Creaţionism ştiinţific
Teoria creaţionistă sau creaţionismul (din creaţie, lat.: creatio, creationis), este, din punct de vedere ştiinţific, teoria care postulează faptul că Universul a fost creat de un zeu suprem, care se află deasupra Universului (un Creator), în afara legilor lui. Teoria creaţionistă intră în contradicţie cu tezele evoluţioniste.
Unele variante creaţioniste, care admit o evoluţie de la forma în care a fost creată inţial lumea la cea actuală, dezbat atât realitatea acestei evoluţii (insuficient dovedită ştiinţific) cât şi eventuala ei desfăşurare pe baza unor principii mecaniciste sau a intervenţiei divine directe.
Conform Sfintei Scripturi, primul om a fost un bărbat, Adam, creat din pământ. Mai târziu, din una din coastele sale a fost creată femeia, Eva. A se vedea Geneza.
Principalele forme de creaţionism sunt: a) Creaţionism biblic; b) Creaţionism evoluţionist. Fiecare are propriile sale variante şi sub-variante.
Unul dintre cei mai renumiţi creaţionişti este un savant american convertit la Ortodoxie, Sfântul Serafim Rose. Lucrările lui au conturat şcoala de Creaţionism ştiinţific ortodox în forma ei tipică.
[modifică] Creaţionismul ca termen religios
Creaţionismul, într-o formă sau alta, este un concept comun tuturor religiilor vechi (până în sec. XIX). De asemenea el apare şi în imensa majoritate a religiilor noi. Cu toate acestea, deosebirile asupra perspectivei creaţioniste sunt foarte mari.
Astfel, Legea lui Manu şi Hinduismul în general, ca şi multe curente filosofice greceşti antice, mitologia greacă ş.a.a. pornesc de la ideea existenţei unei materii primordiale din care este format (zidit, după o expresie biblică) Universul actual. În unele din religiile şi filosofiile creaţioniste axate pe ideea "materiei primordiale" există o intenţionalitate specifică în crearea Universului (un Demiurg personal), în altele nu; de asemenea, există trepte intermediare (zeităţi care prin relaţiile dintre ele ajung să formeze Universul).
În contrast cu acestea, Creştinismul biblic, Islamismul şi Mozaismul, precum şi alte religii, pornesc de la ideea existenţei unui Dumnezeu (Allah/Iahveh) perfect, Care crează Universul din nimic. Orice lucrarea ulterioară apariţiei existenţei create din nimic este în mod preferabil numită "zidire", fiind bazată pe ceea ce a fost deja creat.
