Polybius
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Polybios sau Polibiu (Greek Πολυβιος), cca 201 - cca 120 î.Hr., fiul lui Lycortas. Om politic şi istoric grec, originar din Megalopolis. Autor a unei vaste istorii a lumii mediteraneene între 218 î.Hr. (începutul celui de-al doilea război punic) şi 146 î.Hr. (cucerirea şi distrugerea Cartaginei). Interesul său se îndreaptă spre faptele militare şi politice, dar şi spre psihologia personajelor şi cadrul natural al evenimentelor pe care le relatează. Din cele 40 de cărţi, câte numărau "Istoriile", s-au păstrat în întregime primele cinci, iar din celelalte, fragmente. În 167 î.Hr. ajunge la Roma ca ostatec. Polibiu l-a avut ca model pe Tucidide, iar el va fi la rândul său model pentru istorici până la Machiavelli şi Montesquieu.
[modifică] Referinţe
- D.M. Pippidi (coordonator) - Dicţionar de istorie veche a României, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976
- Horia C. Matei - Mic dicţionar al lumii antice, Ed. Albatros, Bucureşti, 1986
