Zen
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Zenul este transmisia exactă a practicii zazen. Este practica posturii şi a respiraţiei corecte, cu corpul şi mintea unificate, abandonând astfel orice idee sau spirit de căutare ori de profit personal, detaşat de complicaţiile minţii egoiste. Este postura în care "trezitul" Shakyamuni a atins iluminarea acum 2600 de ani. Maestrul Deshimaru o numea "întoarcerea la condiţia normală, originară, universală a corpului şi a minţii". Zazenul se adreseaza deci tuturor, fără deosebire de vârstă, sex sau inteligenţă. Practicat cu regularitate, urmând învăţătura maeştrilor autentici ai transmisiei, el conduce la transformarea radicală a viziunii noastre asupra lumii şi aduce fericirea profundă în viaţa de zi cu zi. Mintea noastră îngustă, egoistă şi complicată se deschide înţelepciunii celei mai înalte - înţelepciunea trezirii - iar spiritul compasiunii universale creşte in noi, inconştient, natural, automat. Kodo Sawaki spunea: "Lăsaţi zazenul sa faca zazen!". Zenul nu este filosofie, nu este psihologie, nu este doctrina. El este dincolo de filosofii, de concepte, de forme. Esenţa zenului nu se exprimă prin cuvinte.
[modifică] Bibliografie
•Taisen Deshimaru - Zen şi viaţa cotidiană, Editura Herald
•Taisen Deshimaru şi Etienne Zeisler - Mari Maeştrii Zen, Editura Herald
•Taisen Deshimaru - Întrebari pentru un maestru de zen, Editura Teora
•Taisen Deshimaru - Zen şi artele martiale, Editura Herald
•Taisen Deshimaru - Zen adevărat, Editura Axis Mundi
