Republica Sovietică Socialistă Moldovenească

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Република Советикэ Сочиалистэ Молдовеняскэ
(În detaliu) (În detaliu)
Deviza naţională: în limba română: Пролетарь дин тоате цэриле, униць-вэ! Proletari din toate ţările, uniţi-vă!
Capitala	Chişinău
Limbi oficiale	limba moldovenească, limba rusă .
Preşedintele Sovietului Suprem	Mircea Ion Snegur (în momentul proclamării independenţei)
Data constituirii În URSS:  - din  - până	12 octombrie 1924 12 octombrie 1924 27 august 1991
Suprafaţa  - Totală  - Apă (%)	Pe locul al 14-lea în URSS 33.843 km² neglijabilă
Populaţia  - Totală (1989)  - Densitatea	Pe locul al 9-lea în URSS 4.337.600 128,2/km²
Monedă	Rubla (рублэ)
Ora locală	UTC + 3
Imnul naţional	Imnul naţional al RSS Moldoveneşti
Notă: Conform constituţiei, toate limbile erau egale. Totuşi, limba rusă era considerată limba de comunicare interetnică, astfel încât limba moldovenească era pusă intr-o situaţie dezavantajoasă..

Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (în limba moldovenească/română cu alfabet chirilic: Република Советикэ Сочиалистэ Молдовеняскэ, în limba rusă: Молда́вская Сове́тская Социалисти́ческая Респу́блика) a fost o republică constituentă a Uniunii Sovietice din 1940 până în 1941 şi din 1945 până în 1991.

Cuprins 1 Istorie 2 Cultura şi ideologia 3 Demografia 4 Economia

[modifică] Istorie

Teritoriul pe care a existat RSS Moldovenească a fost parte a Principatului Moldova. În 1812, partea răsăriteană a Moldovei (numita incepand cu acel an Basarabia) a fost ocupată de Imperiul Rus în urma Păcii de la Bucureşti incheiata intre ultimul si Imperiul Otoman. Până în 1917 Basarabia a fost o gubernie a Imperiului Rus, fara a avea representare in procesul legislativ sau executiv.

Odată cu izbucnirea revoluţiei din 1917, mişcarea de eliberare naţională a luat un nou avânt în Basarabia. Nou-alesul Sfatul Ţării a proclamat Republica Democratică Moldovenească pe 15 decembrie 1917. In urma retragerii dezordonate in ianuarie 1918 de pe fronul din Carpati a unor unitati militare ruse, in care corpul de ofiteri a fost inlocuit cu activisti bolsevici si anarhisti, in Ungheni, Chisinau si Tighina au avut loc nenumarate crime. Neavand unitati militare proprii, Sfatul Ţării a facut apel la armata romana, care dupa ce a eliberat orasul Tighina de ultimile ramasite ale soldatilor rusi dezorganizati, s-a retras inapoi peste Prut. La 24 ianuarie 1918 Sfatul Ţării a proclamat independenta Republicii Populare Moldovenesti, pentru ca pe 9 aprilie 1918 să proclame unirea cu România cu 86 de voturi pentru, 3 impotriva, 36 de abtineti si 13 absente (din totalul de 148 de deputati).

Pe 12 octombrie 1924, Uniunea Sovietică a înfiinţat o republică autonomă, RSSA Moldovenească, in componenta RSS Ucrainiane, pe o parte din teritoriul dintre râurile Nistru şi Bug, republică în cadrul căreia românii (moldovenii, conform terminologiei oficiale sovietice) constituiau circa 40% din populatie. Acest lucru a fost facut în speranţa atragerii românilor basarabeni să se rupă de România.

Protocolul Aditional Secret al Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă la 23 august 1939, a dus la trecerea la 28 iunie 1940 prin ultimatum (din partea guvernului URRS) si cedare (din partea Consiliului de Coroana al Romaniei) a teritoriilor dintre Prut şi Nistru (Basarabia), dar si aBucovinei de Nord şi a Tinutului Herta, în componenţa URSS. Basarabia, fără jumatatea de nord a judetului Hotin) şi fără sudul sau (Bugeacul), plus o parte a RSSA Moldoveneşti (corespunzatoare teritoriului actual al Transnistriei) au fost incluse in RSS Moldovenească, nou-înfiinţată la 2 august 1940. RSS Moldovenească şi a devenit o republică unionala separată în cadrul URSS, cu drept teoretic de secesiune.

La 22 iunie 1941 România, aliata cu Germania, a atacat Uniunea Sovietica si a eliberat pana la 26 iunlie 1941 teritoriile ocupate in anul precedent, fara a ocupa teritoriu sovietic propriu. Incepand cu 1938 Romania nu mai era un stat democratic, parlamentul si partidele politice fiind desfiintate. In 1938-1940 ea a fost condusa prin dictatura politica de Regele Carol II, care dupa cedarile teritoriale din 1940, fiind pus in fata unei iminente rascoale nationale, a fost fortat sa abdice si i s-a interzis sa mai calce vreodata pe teritoriul Romaniei. Din septembrie 1940 Romania a fost condusa tot in regim de dictatura politica de Generalul Ion Antonescu, fostul Sef al Statului Major al Armatei (care ulterior a devenit Maresal). La 27 iunie 1941 Antonescu a ordonat armatei romane sa continue inaintarea peste raul Nistru in teritoriu sovietic propriu, fapt ce a dus la instrainarea sa fata de clasa politica romana de atunci.

In 1941-1944 Romania a administrat Transnistria istorica, un teritoriu vast, cuprins intre raurile Nistru si Bugul de Sud, cuprinzand orase ca Movilau (Moghilev-Podol'skyi), Bershad', Iampol, Rabnita, Birzula, Nani, Dubasari, Golta, Tiraspol, Ovidiopol, Odessa si Oceacov. Acest teritoriu a avut de-a lungul secolelor o componenta etnica mixta. In evul mediu romanii moldoveni reprezentau circa 1/2 din populatia sa destul de mica, restul fiind ucraineni si tatari nohai (un trib al tatarilor din Crimeea). Incepand cu sfarsitul secolului 17 acest teritoriu a intrat in administrarea directa a Imperiului Otoman, unde era cunoscut sub numele Yedisanul de Vest. In 1792 el a intrat in componenta Imperiului Rus, ceea ce a dus la o schimbare radicala a componentei sale etnice: tatarii au fost obligati sa plece, iar nobilimea rusa a primit vaste teritorii nepopulate. Astfel au venit multi tarani si colonisti rusi, ucraineni si evrei. In 1917-1918 romanii moldoveni erau majoritari doar in sate situate la mica distanta de Nistru.

Desi Principatul Moldovei a administrat, cu centrul la Caselul Raşcov construit de Petru Rareş, teritorii largi din Transnistria istorica in evul mediu, nu acest motiv a fost cel care a determinat continuarea războiului. Furerul Germaniei Adolf Hitler dorea ca Transnistria istorica sa intre in componenta Romaniei pentru ca ultima sa nu emita pretentii asupra Transilvaniei de Nord, ocupata in august 1940 de Ungaria, sub presiune germana prin Dictatul de la Vienna. Unul din motivele pentru care Ion Antonescu dorea sa continue razboiul era pentru ca sa refaca autoritatea sa militara, stirbita in iunie-iulie 1941, cand planul sau prost gandit de eliberare a Basarabiei in printr-o lovitura data sovieticilor prin inaltimea Cornesti-Lapusna spre Chisinau a adus la pierdrea fara nici un sens a circa zece mii de soldati pe malul Prutului.

Participarea Romaniei in razboi impotriva Uniunii Sovietice peste raul Nistru a servit ca pretext in 1944 pentru ca englezii si americnii sa nu duca tratative cu Ion Antonescu. Astefl in februarie-august 1944 Uniunea Sovietică a recucerit Moldova răsăriteană şi a reorganizat din nou RSS Moldovenească.

Numele ţării s-a schimbat în Republica Moldova pe 23 mai 1991, ţară proclamându-şi independenţa pe 27 august 1991, odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice. După ce la început s-a manifestat dorinţa de unire cu Roimânia, a izbucnit un război în Transnistria în 1992, sustinut de armata rusă aflata acolo. Nici până acum guvernul de la Chişinău nu are controlul asupra acestei regiuni separatiste.

[modifică] Cultura şi ideologia

Cea mai mare parte a elitei moldoveneşti de dinaintea celui de-al doilea război mondial,intelectualii, orăşenii, ca şi sute şi mii de ţărani de rând au fost ucişi (pe tritoriul RSS Moldoveneşti s-au purtat acţiuni militare în timpul războiului; alţi până la două sute de mii de moldoveni au fost recrutaţi ca carne de tun in Armata Sovietica in 1944-1945) sau deportaţi în Siberia şi în Kazahstan (în special prin deportarile organizate în 1940, în 1949 si în 1951). Chiar şi în zilele noastre sunt zeci de mii de români-moldoveni trăitori în zonele în care au fost iniţial deportaţi locuitorii din Basarabia. 295 de mii de moldoveni au murit in foamea din 1946-1947, unica vreodata avuta loc in Moldova. După încheierea celui de-al doilea război mondial au fost aduşi colonişti din toată Uniunea Sovietica, în special ruşi şi ucrainieni, care au dus la schimbarea compoziţiei etnice.

Moldovenii au fost încurajaţi să înveţe limba rusă, care ce era necesară pentru ocuparea oricărei funcţii publice – rusa era unica limbă oficială în URSS. Poziţiile politice şi academice erau date în special membrilor grupurilor etnice ne-române (numai 14% din liderii politici moldoveni erau români în 1946, deşi acest procent s-a schimbat puţin de-a lungul timpului).

Guvernul URSS-ului a încurajat dezvoltarea "culturii moldoveneşti", considerată ca fiind diferită de cea românească, ca şi proclamarea existenţei aşa-zisei limbi moldoveneşti, considerată, (în ciuda chiar a obiecţiilor unor lingvişti sovietici), ca fiind deosebită de limba română. Criticii literari subliniau influenţa rusească asupra literaturii moldoveneşti, ignorând trecutul comun al literaturii moldoveneşti în cadru mai larg al literaturii române. Pentru a sublinia presupusele diferenţe şi pentru a rupe legăturile cu România, limba moldovenească a fost scrisă cu alfabetul chirilic. Numele unor oraşe şi sate au fost modificate pentru a le da o sonoritate mai slavă sau au fost rebotezate cu numele unor lideri bolşevici.

Propaganda oficială a încercat să îndoctrineze prin propagandă ideea că românii i-au oprimat pe moldoveni înainte ca Basarabia să fie eliberată de sovietici.

[modifică] Demografia

Estimări în 1989:

• români 62,7%, dupa alte date 64,7%
• ucrainieni 13.8%
• ruşi 13%
• bulgari 2%
• români 1.8%
• evrei 1.5%
• găgăuzi and other 5.2%

[modifică] Economia

Deşi era cea mai dens populată republică a Uniunii Sovietice, RSS Moldovenească a fost destinată să fie doar o ţară agricolă, specializată în special în producţia de fructe. Doar regiunea transnistreană (în care românii reprezentau doar cu puţin peste o treime din populaţie), a fost industrializată. În 1990, Transnistria realiza 40% din produsul intern brut şi 90% din producţia de electricitate a RSS Moldoveneşti.

Republicile Uniunii Sovietice
RSS Armenească | RSS Azerbaidjană | RSS Belarusă | RSS Estonă | RSS Georgiană | RSS Kazahă | RSS Kirghiză | RSS Letonă | RSS Lituaniană | RSS Moldovenească | RSFS Rusă | RSS Ucrainiană | RSS Uzbekă | RSS Tadjikă | RSS Turkmenă RSS Karelo-Finnică (1940-56) | RSS Transcaucaziană (1922-36)